Care sunt comportamentele ce reflectă inteligența emoțională?

De fiecare dată când vreau să adaug o nouă abilitate pe „scheletul” personalității fetițelor mele primul lucru pe care-l fac este să descopăr care sunt acele comportamente observabile care, dacă sunt însușite și puse în aplicare, îmi vor da de înțeles că am făcut ce trebuie în educarea lor.

Același lucru l-am făcut și în ceea ce privește inteligența emoțională. Am scotocit literatura de specialitate pentru a spicui acele comportamente care o compun. 

În primul rând, știind ce comportamente trebuie să educ, îmi vine mult mai ușor să compun sau să aleg activități specifice pentru cultivarea lor, iar în al doilea rând, observând modul în care sunt puse în practică îmi dau seama dacă fetițele au asimilat sau încă nu inteligența emoțională. 

De altfel, cum ne dăm seama că un copil este inteligent emoțional dacă nu observându-i comportamentele specifice ce reflectă inteligența emoțională.

În viața de zi cu zi avem nevoie de inteligența emoțională, ea aduce împreună emoțiile și inteligența, în această îmbinare emoțiile își joacă rolul de sursă importantă de informație ce ne înlesnește înțelegerea și navigarea lină a mediului social (Salovey & Grewal, 2005). 

Dacă este analizată ca trăsătură, inteligența emoțională se asociază cu o mai bună sănătate mentală și fizică, atât în populația sănătoasă, cât și în rândul celei care suferă de fel de fel de probleme emoționale (Baudry et al., 2018).

Dintre componentele inteligenței emoționale, cele de natură intrapersonală (conștientizarea sinelui, auto-reglarea și auto-motivarea) au o relație cu sănătatea mentală mult mai puternică decât acele componente care se referă la sfera interpersonală (spre exemplu, abilitățile sociale).

De obicei, persoanele care se confruntă cu diferite probleme emoționale obțin scoruri mici la micro-abilitățile intrapersonale, iar în ceea ce privește reglarea emoțiilor, chiar dacă sunt atenți la emoțiile lor, nu au însușite strategiile eficiente de a gestiona emoțiile negative.

Desigur, atenția și claritatea cu care analizăm emoțiile sunt două ingrediente necesare auto-reglării emoționale, aceasta din urmă asigurându-ne sănătatea mentală. 

Însă, atenția, dacă nu este acompaniată și de strategii de reglare emoțională eficiente, este un factor de risc pentru a dezvolta probleme emoționale sau tulburări mentale și acest lucru pentru că poate să încurajeze ruminarea, adică rularea continuă în minte a diferitelor gânduri nesănătoase despre cauzele, consecințele sau alte aspecte desprinse dintr-un eșec trăit, și astfel ne îndreptăm spre deteriorarea sănătății mentale.

Totuși, un anumit grad de atenție este necesar pentru a înțelege și a gestiona problemele emoționale, iar claritatea devine importantă atunci când încercăm să găsim strategia eficientă de reglare.

Interesant este că oamenii care preferă să simtă emoții utile (emoții negative sănătoase) chiar dacă se confruntă cu experiențe neplăcute au un grad mai mare de inteligență emoțională (Ford & Tamir, 2012).

Cu alte cuvinte, să-ți dorești să te simți tot timpul bine sau să-ți dorești să ai numai emoții pozitive, nu pare să fie chiar așa de … inteligent.

Inteligența emoțională nu înseamnă doar empatie și auto-reglare emoțională, cuprinde mult mai multe abilități.

Literatura de specialitate descrie 3 modele care surprind micro-abilitățile ce compun constructul de inteligență emoțională. Le-am studiat puțin și am încercat să le transpun în câteva comportamente.

Care sunt acele comportamente prin care își găsește expresia inteligența emoțională? 

Aproape toate micro-abilitățile ce construiesc inteligența emoțională se pot organiza în 5 categorii de abilități (Ackley, 2016; Anand, 2019; Fiori & Vesely-Maillefer, 2018; Salovey & Grewal, 2005; Salovey et al., 2004).

În primul rând, îmi propun să le dezvolt conștientizarea sinelui, iar comportamentele pe care încerc să le bifez în grila de observație sunt:

1. are succes în a-și recunoaște propriile emoții (atât la nivel emoțional, cât și fiziologic) și înțelege efectele emoțiilor în viața de zi cu zi;
2. are însușit vocabularul emoțional și reușește să identifice intensitatea emoțiilor experiențiate;
3. înțelege cauzele și consecințele emoțiilor;
4. reușește să identifice emoțiile în ceilalți oameni;
5. reușește să facă diferențe între emoțiile sincere și cele mai puțin sincere;
6. izbutește să-și identifice punctele forte, dar și limitele;
7. are încredere în propriile abilități și calități, de asemenea are însușită acceptarea necondiționată a propriei persoane;

În al doilea rând, urmăresc să le înzestrez cu strategii eficiente de reglare a sinelui:

1. își monitorizează și reflectează asupra propriilor emoții;
2. are însușite tehnici de auto-reglare emoțională potrivite vârstei (își exprimă emoțiile într-o manieră sănătoasă);
3. are însușite abilitățile pentru promovarea sănătății mentale, simte acea stare de bine (reziliență emoțională);
4. are internalizat conceptul de responsabilitate emoțională;
5. demonstrează flexibilitate în … emoții, gânduri, comportamente;
6. reușește să genereze emoții sănătoase pentru a facilita diferite procese cognitive (memoria, gândirea) sau rezolvarea de probleme și creativitate;
7. are însușite strategii de a face stresul mult mai tolerant;
8. atunci când trece prin momente dificile, nu apelează la auto-critică, ci mai degrabă la auto-compasiune și-și spune: „nimeni nu e perfect, iar momentul prin care trec este destul de dificil, cum pot avea grijă de mine acum?”;
9. reușește să-și comunice propriile emoții și gânduri într-o manieră asertivă;
10. adoptă comportamente în acord cu valorile proprii;

În al treilea rând, voi urmări să le dezvolt empatia:

1. deslușește emoțiile celuilalt și-i înțelege perspectiva (empatie);
2. are interacțiuni interpersonale sănătoase;
3. are însușită responsabilitatea socială;

În al patrulea rând voi încerca să facilitez auto-motivarea:

1. este orientat spre atingerea unui standard de performanță/excelență;
2. are inițiativă, altfel spus reușește să vâneze oportunitățile;
3. persistă cu … optimism în atingerea obiectivelor, în ciuda eșecului;
4. tinde spre dezvoltarea și îmbunătățirea propriilor abilități (actualizarea sinelui);

În al cincilea rând, mă voi axa pe abilitățile sociale:

1. reușește să se implice în munca de echipă și lucrează alături de ceilalți în vederea atingerii obiectivelor comune (ascultă, își așteaptă rândul, comunică eficient, cooperează, negociază, oferă ajutor);
2. inițiază interacțiuni;
3. este echipat cu strategii eficiente de a gestiona conflictele (reușește să rezolve conflictele fără compromis sau luptă);
4. reușește să aleagă strategii efciente în luarea deciziilor/ rezolvarea de probleme;
5. reușește să adopte tactici eficiente de persuasiune;

Acum că am descoperit în cele mai mici detalii care sunt componentele inteligenței emoționale, urmează să construiesc activitățile sau experiențele ce îmi vor ajuta fetițele să devină din ce în ce mai inteligente emoțional. 

De asemenea, în compunerea jocurilor sau activităților de „inteligență emoțională”, trebuie să ținem cont și de nivelul de dezvoltare cognitivă a copilului, nu ne putem aștepta ca toate comportamentele descrise mai sus să fie învățate de un copil de 6 ani.

Îmbucurător este faptul există fel de fel de metode prin care putem educa inteligența emoțională, iar una dintre metode aplicată cu succes în cazul copiilor pare să fie și educația rațional-emotivă și comportamentală (Danciu, 2010). 

Construirea inteligenței emoționale începe în familie unde părinții transformă fiecare experiență cu încărcătură emoțională într-o lecție de învățare, cultivarea inteligenței emoționale nu se termină cu câteva activități desfășurate la vârsta preșcolară, ci continuă până departe în adolescență. 

BIBLIOGRAFIE:

1. Ackley, D. (2016). Emotional Intelligence: a Practical Review of Models, Measures, and Applications, Consulting Psychology Journal: Practice and Research. https://doi.org/10.1037/cpb0000070
2. Anand, P. (2019). Emotional Intelligence and Positive Education: Preparing Students for a Better Tomorrow, New Directions for Teaching and Learning, no.160.
3. Baudry, A-S, Grynberg, D., Dassonneville, C., Lelorain, S., Christophe, V. (2018). Sub-dimensions of trait emotional intelligence and health: A critical and systematic review of the literature, Personality and Social Psychology, 59(2): 206-222 doi: 10.1111/sjop.12424
4. Danciu, E.L. (2010). Methods of developing children`s emotional intelligence, Procedia Social and Behavioral Sciences, 5 (2227-2233). doi:10.1016/j.sbspro.2010.07.440
5. Fiori, M., Vesely-Maillefer, A.K. (2018). Emotional Intelligence as an Ability: Theory, Challenges, and New Directions. In K.V. Keefer et al. (eds.), Emotional Intelligence in Education (pp. 23-47) Switzerland: The Springer Series of Human Exceptionality.
6.  Ford, B. Q., Tamir, M. (2012). When Getting Angry is Smart: Emotional Preferences and emotional Intelligence, Emotion, vol.12, no.4, 685-689. DOI: 10.1037/a0027149
7. Salovey, P., Grewal, D. (2005). The Science of Emotional Intelligence, Current Directions in Psychological Science, vol.14, no. 6, pp. 281-285. https://doi.org/10.1111/j.0963-7214.2005.00381.x
8. Salovey, P., Caruso, D., Mayer, J.D. (2004). Emotional Intelligence in Practice. In Alex Linley and Stephen Joseph (eds.), Positive Psychology in Practice (pp.447-463) Hoboken, New Jersey: JohnWiley & Sons, Inc.