3 strategii eficiente prin care putem îmbunătăți relația dintre frați

„În dimineața următoare, Harriet veni cu Sam la micul dejun. 

-Mulțumesc, Harriet!, spuse Franklin întinzând mâna după cățelușul lui.

Dar aceasta se ținea strâns de Sam. Franklin îl trase de coadă. Harriet trase și ea în partea ei.

-E al meu!, spuse Franklin.

-Ba-i al meu!, țipă Harriet.

Au tras ce-au tras până când s-a întâmplat ceva îngrozitor. Coada lui Sam s-a rupt. Franklin și Harriet au început să plângă.”

(fragment din Franklin și Harriet, de P.Bourgeois și B.Clark)

Fragmentul de mai sus oglindește relația dintre frați, presărată pe ici pe colo cu multă căldură și iubire, dar și cu rivalitate și conflicte. 

Pe de o parte, căldura și iubirea ce nuanțează relația dintre frați îi împiedică pe copii să dezvolte probleme emoționale, cum ar fi depresia, anxietatea, de asemenea îi ajută să treacă mai lin prin stresul inerent vieții.

Pe de altă parte, conflictele dintre frați, acele pattern-uri negative de interacțiune pot fi duse dincolo de relația lor, altfel spus pot fi generalizate și altor contexte (școală, grup de prieteni ș.a).

Un copil care trăiește în mod repetat conflictul cu frații săi, va alege să discute mai puțin despre propriile emoții, îi va fi mai greu să preia perspectiva celuilalt asupra unei probleme și de aici până la a se angaja în comportamente presărate cu agresivitate e doar un pas. 

Nici problemele de internalizare nu-i ocolesc pe unii dintre copii care cresc în certuri cu frații lor. Aceștia pot trăi „neajutorarea” din cauza vinovăției pe care o simt atunci când intră în conflict cu fratele/sora, dar și frica la gândul că acele certuri nu se vor sfârși niciodată. 

Mai există un ingredient care nuanțează relația dintre frați și aici mă refer la tratamentul diferențial oferit de părinți. Mulți părinți fac … tratament diferențial, reflectat în percepția unuia dintre copii a faptului că părintele arată mai multă afecțiune fratelui, impune mai multe reguli pentru unul dintre frați sau au conflicte mai dese cu unul dintre ei (Atzaba-Poria & Pike, 2008 în  Buist et al., 2013).

Tratamentul diferențiat este cel mai des asociat cu problemele de externalizare, deoarece copilul prin comportament poate să provoace părintele pentru a compensa lipsa de atenție percepută (Richmond et al, 2005 în Buist et al., 2013).  

Metaanaliza realizată de Buist et al. (2013) a arătat faptul că acei copii care trăiesc în relația dintre frați mai multă căldură și mai puține conflicte, toate acestea acompaniate de un cât mai redus tratament diferențiat din partea părinților, sunt mai puțin predispuși la a dezvolta probleme emoționale (anxietate, depresie) și/sau comportamentale.

Altfel spus, experiențele pozitive de atașament dintre frați pot să echipeze copilul cu strategii eficiente de a gestiona și regla emoțiile și astfel aceștia să trăiască mai puțin anxietatea, depresia și să se arunce mai puțin în comportamente problematice.

Copilul cu un atașament insecurizant față de frate/soră, pe de altă parte, poate intra în diferite interacțiuni sociale cu frică, furie sau neîncredere, ceea ce atrage după sine fel de fel de probleme emoționale sau comportamentale.

Aceeași metaanaliză scoate în evidență faptul că băieții sunt mult mai sensibili decât fetele la tratamentul diferențiat al părinților și răspund acestei inegalități prin anxietate sau depresie.

Relația dintre frați poate fi îmbunătățită, iar rezultatele unei metaanalize realizată de Tucker (2015)  ne aduc promisiunea că anumite intervenții parentale pot perfecționa dezvoltarea socială și cognitivă a copilului, practicile parentale, dar și calitatea vieții de familie.

Iar în ceea ce privește relația dintre frați, acele intervenții pot fi eficiente în creșterea „căldurii” și aspectelor pozitive și limitarea conflictelor și a rivalității.

1. Educând reglarea emoțională putem îmbunătăți relația dintre frați 

Un copil care are însușit vocabularul emoțional, cunoaște și aplică trucuri specifice pentru reglarea emoțională are o relație mult mai sănătoasă și cu frații/surorile. De altfel, relațiile dintre frați oferă copilului un prilej de a rezolva fel de fel de conflicte și de a exersa reglarea emoțională atunci când situațiile devin „intense” (Kennedy & Kramer, 2008).

Cu alte cuvinte, o dată ce copilul dezvoltă un control mai bun asupra răspunsurilor lor emoționale, el devine capabil în a se angaja în relații pozitive cu frații/surorile.

Mecanismul prin care reglarea emoțională conduce la o relație dintre frați mai sănătoasă încă este studiat,  însă o posibilă explicație ar consta în faptul că acel copil care reușește să-și gestioneze emoțiile dificile este mult mai eficient în a rezolva problemele și a gestiona conflictele, iar aceste ultime abilități contribuie la crearea unui climat mult mai colaborativ și armonios în relația dintre frați. 

2. Putem să-i învățăm pe copii să-și gestioneze eficient conflictele

Un anumit stil de interacțiune, diferite abilități sociale, dar și de gestionare a conflictelor pot fi educate și folosite în dezvoltarea și menținerea unei relații sănătoase între copii (Yeh & Lempers, 2004 în Buist et al., 2013).

Conflictele dintre copii pot afecta comportamentul lor prin mecanismele de învățare socială. 

Altfel spus, copilul poate învăța un comportament negativ în contextul luptelor cu frații sau doar să observe comportamentele ostile la frații săi și să le generalizeze în alte contexte (Stauffacher & DeHart, 2006 în Buist et al., 2013).

Nu putem fugi de conflicte, acestea sunt inerente oricărei relații interumane, de ce nu și-ar face apariția și în relația dintre frați? 

Însă, conflictele repetate nu fac altceva decât să crească intensitatea anxietății, a dispoziției depresive, a comportamentelor nesănătoase cu accente agresive, precum și a victimizării (Bullock, Bank, & Burraston, 2002; Garcia, Shaw, Winslow, & Yaggi, 2000; Stocker, Burwell, & Briggs, 2002; Wolke & Samara, 2004 în Smith & Ross, 2017).

Pe de altă parte, apariția unui conflict poate fi văzută ca un moment prielnic pentru a învăța copilul negocierea și preluarea perspectivei celuilalt (Foote & Holmes-Lonergan, 2003; Hartup, Laursen, Stewart, & Eastenson, 1988; Shantz & Hobart, 1989 în Smith & Ross, 2017).

Haideți să nu intervenim într-un conflict de-al copiilor noștri cu un aer de autoritate, oferindu-le instrucțiuni directe referitoare la modalități de a rezolva conflictul, ci să-i angajăm și pe ei în soluționarea lui.

Iar atunci când sesizăm primele zvâcniri ale unui conflict e de preferat să intrăm în rolul unui mediator.

Vă prezint mai jos o situație recentă prin care am trecut cu fetițele mele și lecția pe care le-am oferit-o despre gestionarea unui conflict.  

„ Își doreau foarte mult să se joace de-a veterinarul. Își adunaseră câteva animăluțe din pluș, și-au pregătit trusa medicală și … când să înceapă jocul a început conflictul. Nu se puteau hotărî cine să fie doctorul veterinar.

M-am apropiat de ele și le-am spus:

– Ok, văd o situație încinsă aici și observ că ambele sunteți destul de furioase. 

– Da, simt furie!, a spus fetița mare.

– Si eu simpt fuiie, a spus surioara mai mică.

– Ok, haideți să vedem cum putem rezolva problema, însă vom vorbi pe rând, vom asculta ce spune fiecare dintre voi și nu-l vom întrerupe pe celălalt când vorbește. (am stabilit niște reguli de bază și am obținut acceptul din partea ambelor fetițe)

Apoi au luat fiecare cuvântul prezentându-și punctul de vedere. (am încurajat fetițele să discute despre obiectivele fiecăreia și emoțiile legate de conflict; de asemenea, le-am ajutat să vadă perspectiva celuilalt)

– Eu vreau să fiu doctorul de animăluțe, a spus cea mare și a continuat să-mi prezinte argumentele pentru care ea e mai potrivită pentru acel rol. 

– Si eu vieau, a zis surioara mai mică.

– Aha, ați îngrămădit toate jucăriile pentru jocul vostru și acum nu reușiți să decideți cine și ce rol să aibă. Aveți doar o trusă medicală, aveți nevoie doar de un doctor veterinar și voi vreți amândouă să fiți doctori în același timp. Mda, aveți o problemă destul de dificilă.

Apoi am adăugat:

– Am încredere că dacă vă gândiți puțin la câteva soluții, veți putea rezolva problema și să alegeți soluția potrivită. Haideți să vedem cum anume ați putea să rezolvați problema voastră? (am exprimat încrederea în abilitatea lor de a găsi soluții singurele pentru problemele lor)

După câteva minute au căzut amândouă de acord să joace rolul doctorului pe rând și … liniștea s-a așternut în casă. Iar după vreo 10 minute de joacă, fetița de 3,5 ani se apropie de mine și cu mândrie în ochișori îmi spune: 

– Vezi, mami, ne-am înteles! ”

Este important să încurajăm copiii să descopere singuri soluții pentru conflictele prin care trec și să-i ajutăm să verifice dacă soluțiile lor sunt realiste și pot fi puse imediat în aplicare.

Profitând de cât mai multe conflicte apărute între frați/surori și folosindu-ne abilitățile de mediere, vom vedea îmbunătățiri în înțelegerea ambiguității conflictului, precum și în gestionarea lui, și nu în ultimul rând, copiii vor învăța să înțeleagă și să accepte obiectivele și emoțiile celuilalt (Smith & Ross, 2007).

3. Putem îmbunătăți relația dintre frați dezvoltându-le abilitățile sociale

Relația dintre copiii unei familii creionează un context plin de interacțiuni în care fiecare dintre actori învață abilități socio-emoționale. 

Printre abilitățile sociale pe care le putem preda copiilor sunt:

1) cum să inițieze jocul în mod corespunzător;

2) cum să accepte o invitație la joacă;

3) să refuze respectuos învitațiile la joacă;

(pentru educarea acestor puncte încurajați copiii să se joace împreună)

4) să înțeleagă perspectiva celuilalt (încurajați copilul să gândească despre o situație din ambele puncte de vedere: „eu așa văd … , tu așa vezi …”)

5) cum să gestioneze emoția de furie (încurajați copilul să verbalizeze emoția de furie și frustrarea)

6) cum să gestioneze un conflict (încurajați copilul să preia perspectiva celuilalt, să găsească soluții la problemă și să-și controleze emoțiile)

Modelarea, jocurile de rol cu marionete, precum și feedbak-ul pozitiv ori de câte ori reușesc să pună în aplicare abilitățile menționate mai sus pot fi eficiente dacă vrem să construim o relație armonioasă și sănătoasă între frați.

BIBLIOGRAFIE:

1. Buist, K. L., Deković, M., & Prinzie, P. (2013). Sibling relationship quality and psychopathology of children and adolescents: A meta-analysis. Clinical Psychology Review, 33(1), 97–106. doi:10.1016/j.cpr.2012.10.007
2. Kennedy, D. E., & Kramer, L. (2008). Improving Emotion Regulation and Sibling Relationship Quality: The More Fun With Sisters and Brothers Program*. Family Relations, 57(5), 567–578. doi:10.1111/j.1741-3729.2008.00523.x
3. Kramer, L., Radey, C. (1997). Improving Sibling Relationships Among Young Children: A Social Skills Training Model. Family Realtions, 46 (3), 237-246.
4. Smith, J., Ross, H. (2007). Training Parents to Mediate Sibling Disputes Affects Children’s Negotiation and Conflict Understanding. Child Development, 78(3), 790-805. https://doi.org/10.1111/j.1467-8624.2007.01033.x
5. Tucker, C. J., & Finkelhor, D. (2015). The State of Interventions for Sibling Conflict and Aggression: A Systematic Review. Trauma, Violence, & Abuse, 18(4), 396–406. doi:10.1177/1524838015622438