6 trucuri eficiente prin care învățăm să gestionăm emoțiile intense

În fiecare zi copilul trăiește o sumedenie de emoții de nuanțe diferite, de intensități diferite, unele dintre ele durează mai mult, altele mai puțin.

Dacă cumva emoțiile intense pe care le trăiește sunt de nesuportat, copilul trebuie să facă ceva pentru a le aduce la un nivel ce poate fi tolerat mai ușor, iar acest lucru îl ajută, ulterior, să adopte comportamente sănătoase (Risaw et al., 2017). 

Emoțiile ne ajută să fim mult mai atenți la informația relevantă în atingerea țelurilor noastre. Știm că atenția este o resursă limitată, iar dacă o concentrăm pe toată spre informațiile emoționale, nu prea ne rămâne atenție pentru alte informații din mediul nostru, care pot fi la fel de importante.

Altfel spus, dacă un copil simte anxietate, poate fi preocupat de gândurile care-i roiesc prin cap și care-i alimentează frica, astfel îi vine mult prea greu să fie atent la informațiile care au o nuanță emoțională neutră, dar importantă, cum ar fi informația educațională.

Și … dacă informația prezentată la clasă nu este reținută sau memorată, aceasta nu va putea fi reamintită, astfel că emoțiile intense pot interfera cu memoria copilului, iar acest lucru poate avea efecte asupra performanțelor lui academice.

Încă de pe la 5 anișori copilul este capabil să genereze și să folosească strategii cu scopul de a regla emoțiile intense, abilitate ce se va perfecționa în copilăria târzie. 

Factorii biologici, dar și aspectele ce țin de socializare diferențiază un copil de altul în ceea ce privește modul în care-și gestionează emoțiile intense.

Un copil care știe să-și regleze intensitatea propriilor emoții are un avantaj intelectual față de un altul care permite trăirilor intense să-i comande atenția.

Însă, când vine vorba de a-și aminti materialul predat la școală, chiar și un copil cu un repertoriu sărac al strategiilor de reglare emoțională, își poate reaminti informația dacă este echipat cu trucuri eficiente (Davis & Levine, 2012; Davis et al., 2016).

Un copil care își ascunde emoțiile, probabil a învățat această strategie destul de devreme în urma unor interacțiuni sociale și o alege în mod automat, chiar dacă la început a făcut-o voluntar sau controlat. De asemenea, un alt copil poate să „afișeze” același truc de reglare emoțională în mod deliberat (Callear et al., 2016).

Emoțiile intense pot fi gestionate prin diferite strategii, dintre acestea, cele de natură cognitivă par a fi mai eficiente în cazul copiilor mici. Aici vorbim despre distragerea atenției (atunci când atenția este îndreptată în altă parte, departe de informația care generează emoția intensă) și reevaluarea (sau schimbarea cognitivă prin care semnificația situației este reinterpretată pentru a-i diminua relevanța sau impactul).

De asemenea, un copil care are un repertoriu bogat de trucuri și știe cum să jongleze cu ele pentru a-și regla emoțiile intense, un astfel de copil se bucură de o sănătate mentală bună.

Când simte o emoție negativă, bebelușul sau toddler-ul apelează doar la strategii comportamentale (spre exemplu, își întoarce privirea) sau strategii de căutare a confortului pentru a scădea intensitatea emoțiilor experiențiate. 

Pe măsură ce crește copilul, crește și repertoriul trucurilor pe care le folosește pentru a-și regla emoțiile intense, astfel el începe să folosească și strategii cognitive, cum ar fi distragerea atenției.

Nu s-a pus în evidență o corelație între vârsta copilului și utilizarea strategiei cognitive – distragerea atenției, ceea ce înseamnă că și un copil mai mic de 7 ani, dacă este familiarizat cu acest truc, îl poate implementa ușor.

De altfel, ca și în cazul oamenilor mari, un copil atunci când simte emoții negative alege mai degrabă distragerea atenției, prin care reușește să se distanțeze emoțional de conținutul informațional care a contribuit la apariția emoției. Într-adevăr, în astfel de situații angajarea în strategii care cer mai mult efort cognitiv nu pare a fi o variantă eficientă.

Faptul că un copil alege distragerea cognitivă în fața unor emoții negative intense este un prim pas în dezvoltarea flexibilității cu care va jongla strategiile de reglare emoțională.

Dacă vrem să punem în desaga lui cu strategii emoționale și unele mai sofisticate e nevoie să așteptăm dezvoltarea unor funcții executive avansate, precum memoria de lucru, flexibilitatea cognitivă, controlul inhibitor, dar și abilități metacognitive. Undeva pe la 10 anișori copilul utilizează cu ușurință reevaluarea, spre exemplu.

Totuși, ușurința cu care un copil își adaptează strategia de reglare emoțională pentru o anumită situație nu ține doar de funcțiile executive și abilitățile metacognitive, dar și de expunerea lui la diferite strategii și mai ales exersarea continuă a acestora (Parsafar et al., 2019).

În cele ce urmează, vă propun câteva tehnici prin care puteți să descoperiți împreună cu copilul cum se pot gestiona emoțiile intense.

Trucul nr.1: Tehnica broscuței țestoase 

Materialul (în engleză) de care aveți nevoie pentru a prezenta tehnica broscuței țestoase îl puteți descărca de aici: https://challengingbehavior.cbcs.usf.edu/docs/TuckerTurtle_Story_Home.pdf

Puteți să exersați tehnica câte 15 minute pe zi sau să-i amintiți de comportamentul broscuței țestoase ori de câte ori copilul trăiește furia la o intensitate mare.

Povestea începe așa:

„O dată o micuță broscuță țestoasă … (aici puteți completa cu fel de fel de situații în care copilul a simțit emoția de furie intensă, de ex. ”a început să arunce, să țipe sau să strige la ceilalți când ceva nu-i convenea/ când cineva îl deranja la școală”). 

Însă, într-una dintre aceste zile mai „furioase”, broscuța noastră a întâlnit o broască țestoasă bătrână care i-a spus că răspunsul secret pentru toate problemele lui se află în carapacea sa. I-a spus să se retragă în carapacea sa atunci când simte furie intensă și să stea acolo până se calmează si-i scade intensitatea furiei. Așa că a încercat acest lucru în ziua următoare și a mers.” 

Când stăm în carapacea noastră putem încerca să numărăm până la 10, să facem fel de fel de exerciții de respirație, exerciții de mindfulness, orice tehnică menită să ne relaxeze.

După ce ieșim din carapace, putem încerca să … rezolvăm problema. Vom încerca să punem pe masă toate comportamentele pe care le putem adopta în situația respectivă, precum și consecințele pentru fiecare dintre acele  comportamente. Accentuăm ideea că avem posibilitatea de a alege o strategie anume și nu să acționăm din impuls (Robin et al., 1976).

Trucul nr.2: Cardurile cu distractori

Aceste carduri au aproximativ 5 cm x 8 cm și sunt acoperite cu fel de fel de desene și forme.

În această metodă după ce copilul examinează cardurile, îl putem întreba: „Câte buburuze sunt pe imagine?”, „Câte steluțe sunt în imagine?”, „Poți vedea cometa?” ș.a.

Cardurile cu distractori sunt eficiente în reducerea anxietății puternice. Intensitatea anxietății în timpul flebotomiei (proces ce descrie secționarea unei vene pentru a extrage sânge) mai poate fi redusă și cu ajutorul mingilor anti-stres (Aydin et al., 2016; Canbulat et al., 2014; Canbulat & Demirgoz Bal, 2016; Inal & Kelleci, 2012; Risaw et al., 2017).

Trucul nr.3: Mingile anti-stres 

Materiale necesare: baloane de diferite culori, făină sau orez, tuburi, lingurițe, foarfece, markere/carioci (opțional).

Alegem culoarea balonului pentru mingea anti-stres. Turnăm în el făina sau orezul, ajutându-ne de un tub sau pâlnie până obținem consistența dorită. Scoatem balonul de pe tub, îl legăm și tăiem excesul cu o foarfecă.

Întindem cel de-al doilea balon pe mingea proaspăt confecționată, astfel ca nodul să fie acoperit de varful noului balon. Putem tăia capătul celui de-al doilea balon.

Colorăm baloanele cu fel de fel de modele.

După ce am terminat de confecționat mingile anti-stres, explicăm copilului cum să le folosească: „Putem să inspirăm atunci când strângem mingea și să expirăm atunci când o eliberăm” (Clark, 2017).

Trucul nr.4: Lentilele 

Deseori una dintre provocările pe care le întâmpin este cum să transform conceptele abstracte în ceva palpabil, concret, ușor de înțeles pentru un copil de 5-7 ani, apoi să-i prezint acele concepte prin joacă. Activitățile experiențiale oferă copilului oportunitatea de a se angaja în învățarea lucrurilor mai dificile într-o manieră jucăușă și relaxantă (Kaduson & Schaefer, 2001).

Materiale necesare: o pereche de ochelari la care se pot schimba ușor lentilele colorate.

Conceptul de învățat: perspectiva și cum putem vedea altfel o situație dacă ne schimbăm … lentilele (dacă gândim altfel despre acea situație).

Pentru început lăsăm copilul să exploreze obiectele din jur cu diferite lentile; putem discuta despre modul în care se schimbă totul în jur în momentul în care schimbăm și noi lentilele.

Accentuăm ideea că realitatea rămâne la fel, doar că „se colorează” în funcție de lentilele pe care le purtăm. Scoatem în evidență și ideea că noi putem să alegem lentilele prin care să privim realitatea din jur.

Lentilele roșii pot semnifica furia, lentilele albastre/ negre – tristețe, lentilele galbene – frică. 

Trucul nr.5: Cartonașele de coping pentru emoțiile intense 

Cartonașele de coping descriu repertoriul strategiilor de reglare emoțională învățate și vin în ajutorul copilului pentru a-i aminti care sunt trucurile din care poate alege atunci când simte o emoție intensă.

Am desenat câte un simbol pentru fiecare dintre tehnicile amintite mai sus și le-am prins cu un inel. 

Trucul nr.6: Să învățăm să acceptăm emoțiile intense prin … pictură 

Această activitate îl ajută pe copil să exerseze acceptarea radicală.

Materiale necesare: acuarele, hârtie pentru acuarele, pensule, paletă, burete, prosop de bucătărie, o tăviță pentru apă.

Vom încuraja copilul să folosească multă apă. Să desenezi pe o foaie leoarcă cu acuarele și pensulele pline de apă este un act de acceptare radicală, întrucât copilul are foarte puțin control asupra a ceea ce fac pigmenții.

Unui copil de 3 sau 4 ani i se pare amuzantă activitatea, el se joacă cu ușurință fiind mânat de dorința de a descoperi ceva nou.

Putem să explorăm emoțiile generate în această activitate întrebând copilul: „Cum ți s-a părut activitatea?”, „Ce emoții ai simțit?”, „Ce gânduri ți-au trecut prin minte?”, „Ce s-a întâmplat pe parcursul activității?” (Clark, 2017).

Nu este de ajuns doar să echipăm copilul cu cât mai multe trucuri de reglare emoțională, mai important este să-l învățăm să aleagă strategia potrivită pentru o anumită situație și să nu contenească din a pune în practică cele învățate.

BIBLIOGRAFIE:

1. Aydin, D., Șahiner, N.C., Ciftci, E. K. (2016). Comparison of the effectiveness of three different methods in decreasing pain during venipuncture in children: ball squeezing, balloon inflating and distraction cards, Journal of Clinical Nursing, 25: 2328-2335. doi: 10.1111/jocn.13321
2. Callear, A., Harvey, S.T., Bimler, D. (2016). Understanding the structure of children’s emotion-regulation strategies, International Journal of Behavioral Development, 1-7. DOI: 10.1177/0165025416647525
3. Canbulat, N., Inal, S., Sönmezer, H. (2014). Efficacy of Distraction Methods on Procedural Pain and Anxiety by Applying Distraction Cards and Kaleidoscope in Children, Asian Nursing Research, 8: 23-28 http://dx.doi.org/10.1016/j.anr.2013.12.001
4. Canbulat Sahiner, N., Demirgoz Bal, M. (2016). The effects of three different distraction methods on pain and anxiety in children, Journal of Child Health Care, 20(3): 277-285. DOI: 10.1177/1367493515587062
5. Clark, S.M. (2017). DBT-Informed Art Therapy. Mindfulness, Cognitive Behavior Therapy, and the Creative Process. London and Philadelphia: Jessica Kingsley Publishers.
6. Davis, E.L, Levine, L.J. (2012). Emotion Regulation Strategies That Promote Learning: Reappraisal Enhances Children’s Memory for Educational Information, Child Development, 84, no.1, 361-374. DOI: 10.1111/j.1467-8624.2012.01836.x
7. Davis, E.L., Quiñones-Camacho, L., Buss, K.A. (2016). The Effects of Distraction and Reappraisal On Children’s Parasympathetic Regulation of Sadness and Fear. Journal of Exoerimental Child Psychology, 142: 344-358. doi:10.1016/j.jecp.2015.09.020.
8. Inal, S., Kelleci, M. (2012). Distracting children during blood draw: Looking through distraction cards is effective in pain relief of children during blood draw, International Journal of Nursing Practice, 18: 210-219. doi:10.1111/j.1440-172X.2012.02016.x
9. Kaduson, H.G., Schaefer, C.E. (2001). 101 More Favorite Play Therapy Techniques, Oxford, UK: Rowman & Littlefield Publishers, Inc.
10. Parsafar, P., Fontanilla, F.L., Davis, E.L. (2019). Emotion regulation strategy flexibility in childhood: When do children switch between different strategies?, Journal of Experimental Child Psychology, 183: 1-18. https://doi.org/10.1016/j.jecp.2019.01.004
11. Risaw, L., Narang, K., Thakur, J.S., Ghai, S., Kaur, S., Bharti, B. (2017). Efficacy of Flippits to Reduce Pain in Children during Venipuncture – A Randomized Controlled Trial, The Indian Journal of Pediatrics,84,  597–600. DOI 10.1007/s12098-017-2335-z
12. Robin, A., Schneider, M., & Dolnick, M. (1976). The Turtle Technique: An extended case study of self-control in the classroom. Psychology in the Schools, 13(4), 449–453.