Cum să ne gestionăm eficient furia? Putem alege să aruncăm … ancora

Paleta de comportamente din relația părinte-copil este colorată, din când în când, cu momente în care, în rolul de părinte, trăim o furie intensă, dar, totodată, știm că trebuie să ne gestionăm eficient furia, mai ales în fața copilului.

De atlfel, dacă ești un părinte care-și dorește să cultive competența emoțională a copilului e de preferat să-ți înțelegi propriile emoții și să le gestionezi adecvat (Davidov & Grusec, 2006 în Plickert & Pals, 2020).

Viața de părinte nu e lină tot timpul, din când în când, copilul alege să afișeze anumite comportamente mai puțin plăcute, la care ne e mai la îndemână să răspundem cu … iritabilitate.

Atunci când nu reușim să ne gestionăm eficient furia, alegem să manifestăm una/mai multe dintre diferitele forme ale agresiunii verbale, cum ar fi critica, mustrarea, cearta, denigrarea, bagatelizarea, transformarea copilului în țap ispășitor, amenințarea, sarcasmul, blamarea, insultarea, umilirea.

Iar dacă acestea devin repetitive, cronice, severe, ele se pot transforma în abuz verbal/psihologic și călăuzesc drumul copilului spre dezvoltarea diferitelor probleme emoționale și comportamentale (Crittenden, Claussen, & Sugarman, 1994; Hoglund & Nicholas, 1995; Lamphear, 1985; Rich, Gingerich, & Rosen, 1997 în Morimoto & Sharma, 2004).

Când un copil intră în adolescență, relația cu părintele transpare în legăturile puternice, conflicte dese, dar și dependența față părinte (Laursen et al., 1998 în Plickert & Pals, 2020).

Apoi, încet-încet, adolescentul începe să se desprindă de părinte, iar pe lângă schimbările fizice și emoționale apare și dorința de a avea mai multă autonomie în timp ce pășește spre tinerețea timpurie. Expunerea frecventă la gestionarea furiei precare din partea părintelui în adolescență, poate să transforme experiențierea furiei într-un sentiment de auto-depreciere la vârsta tinereții timpuirii (Plickert & Pals, 2020).

Impulsivitatea, iritabilitatea și multitasking-ul  blochează abilitatea mamei de a folosi disciplinarea sănătoasă

Rezultatele unui studiu realizat pe un eșantion format din 12 grupuri culturale din 9 țări sugerează faptul că nivelul de iritabilitate al părinților, gândurile nesănătoase referitoare la abilitatea lor de autoreglare emoțională amestecate cu diferite practici parentale severe pot face echipă în drumul spre dezvoltarea problemelor de internalizare (ex. depresie, anxietate) și externalizare (ex. probleme de comportament) în cazul copiilor (DiGiunta et al., 2020).

Cu alte cuvinte, mamele cu o iritabilitate mare, care cred despre ele însele că nu-și pot gestiona eficient furia și care simt că sunt gata să explodeze la cea mai mică provocare, de cele mai multe ori, adoptă practici parentale dure ce conduc, mai târziu, la probleme emoționale și comportamentale.

De asemenea, într-un episod „furios” ele pot implicit să-și învețe copilul că este acceptabil să-ți pierzi controlul în anumite situații intense și că nu se poate aștepta să aibă resursele necesare pentru a-și gestiona propria-i furie, iar acest lucru atrage după sine o motivație și o încredere în sine precare (DiGiunta et al., 2020).

Copilul internalizează vocea critică și descurajatoare a mamei și dezvoltă ulterior o imagine de sine instabilă (Briere & Runtz, 1990; Cicchetti & Carlson, 1989 în Morimoto & Sharma, 2015).

Cine credeți că afișează mai frecvent un comportament verbal agresiv atunci când experiențiază emoții nesănătoase? Mama sau tata?

… mama

Mămicile, comparativ cu tații, petrec foarte mult timp cu copilul, iar acest lucru vine și cu mai multe situații stresante în care le e testată, în prezența copiilor, competența lor de a-și gestiona emoțiile negative nesănătoase (DiGiunta, 2020).

Vi s-a întâmplat vreodată ca după un episod de furie gestionat prost căruia i-ați mai adăugat și niste practici de disciplinare dure să simțiti regret? Știți ce aveți de făcut, dar parcă ceva vă bochează în a aplica comportamentul sănătos. Literatura de specialitate numește acest „fenomen” disciplinare severă discrepantă (Rhoades et al., 2017).

Putem învăța fel de fel de tehnici de parenting eficiente, dar dacă ne lipsește abilitatea de a ne autoregla emoțiile și comportamentul, vom avea probleme în a le pune în practică.

Concluziile studiului condus de Rhoades et al. (2017) au arătat faptul că nivelurile înalte de impulsivitate combinate cu furia intensă blochează abilitatea mamei de a folosi tehnici sănătoase de parenting.

Furia nu este relaționată cu adoptarea unor tehnici severe de disciplinare în condițiile în care impulsivitatea este scăzută, pentru că părinții cu un  nivel scăzut al impulsivității pot fi capabili să-și autoregleze emoțiile, incluzând abilitatea de a inhiba comportamentul atașat vreo unei practici de disciplinare severă atunci când trăiesc o furie intensă.

Se pare că impulsivitatea și furia pot crea un răspuns impulsiv-emoțional destul de dificil de inhibat de părinte.

Mai apoi, mamele care au raportat un nivel ridicat de impulsivitate în condiții de multitasking (spre exemplu în timp ce găteau erau nevoite să gestioneze un comportament neplăcut al copilului) alegeau tehnici mai puțin sănătoase.

Multitasking-ul poate influența capacitatea atențională a a mamei, capacitate aflată în relație cu dificultățile de planificare și implementarea a unui comportament. Iar aceste asocieri sunt mult mai puternice la mamele impulsive (Brisson and Jolicoeur 2007; Law et al. 2006 în Rhoades et al., 2017).

3 factori protectivi ce pot atenua consecințele agresiunii verbale

Cu toate că au fost expuși unui comportament verbal agresiv din partea părintelui, unii dintre copii devin rezilienți la efectele agresiunii verbale, iar acest lucru conduce la dezvoltarea competenței/a succesului, precum și la scăderea problemelor comportamentale.

Literatura de specialitate amintește de trei factori protectivi ce pot modifica impactul pe termen lung al agresiunii verbale parentale (Morimoto & Sharma, 2015).

Coeziunea familială este unul dintre ei și descrie legătura emoțională trăită în sânul familiei, iar aceasta corelează cu niveluri scăzute ale depresiei, cu niveluri ridicate ale stimei de sine, frecvență redusă a comportamentelor agresive și a relațiilor nesănătoase.

Al doilea factor protectiv descrie legătura emoțională bună cu cel puțin un părinte. Suportul emoțional oferit de un părinte îl poate proteja pe copil în fața abuzului verbal, neutralizând și/sau contracarând pagubele cauzate de părintele agresiv.

Ultimul factor constă în strategiile sănătoase de coping care-i permit copilului să facă față provocărilor vieții și problemelor într-o manieră constructivă.

Flexibilitatea în strategiile cognitive de coping descresc impactul negativ al agresiunii verbale din partea părintelui (Radvanovic, 1993 în Morimoto & Sharma, 2015).

Iar abilitatea de rezolvare a problemelor este relaționată cu sentimentul că situațiile stresante se află sub controlul tău, prin urmare scade distresul emoțional (Compas, Banez, Malcarne, & Worsham,1991 în Morimoto & Sharma, 2015).

Putem să ne gestionăm eficient furia alegând să aruncăm … ancora

Uneori, doar simplul fapt de a ne conecta la prezent, simplul fapt de a fi conștienți, aici și acum, de comportamentul nostru (asupra căruia avem control!), este îndeajuns pentru ca să ne gestionăm eficient furia în fața unui comportament neplăcut al copilului.

Bunăoară, dacă ne-am închipui tantrum-ul, agitația sau nervozitatea, aruncatul jucăriilor, trasul mâței de coadă înainte de a merge la băiță ca fiind niște furtuni pe mare, care ar fi comportamentul sănătos pe care, ar fi de preferat, să-l adoptăm pentru a nu înrăutăți situația?

… să aruncăm ancora.

Iar acest lucru îl putem face în 3 pași (Harris, 2019):

Pasul 1: Recunoaștem experiența interioară

Cu o curiozitate asemănătoare unui bebeluș care-și flutură mâinuțele prin fața ochilor pentru a le observa, așa și noi, putem să ne observăm emoțiile, gândurile, reacțiile corpului nostru. Ne putem întreba : „Ce simt la nivel emoțional?”, „Cum simte corpul meu emoția de furie?”, „Ce gânduri îmi roiesc acum prin minte când simt furie?”.

Data viitoare când simți că începe încet-încet să se creioneze furia, doar recunoaște-o:

Simt furie.

Observ cum prin minte îmi zboară gândul „copilul meu trebuie să mă asculte” sau „copilul meu trebuie să vină la băița acum, nu să tragă mâța de coadă” sau „nu mai suport să-i tot repet copilului să-și strângă jucăriile împrăștiate prin toată casa”.

Simt o tensiune în cap, îmi simt pumnii încleștați, îmi vine să urlu. Simt că voi exploda.

Punând etichete emoțiilor și gândurilor noastre, acest lucru ne va ajuta să creăm un spațiu între ceea ce suntem și ceea ce gândim și simțim.

Asupra emoțiilor și gândurilor noastre nu prea avem control, ele ne cuprind pe nepris de veste și ne îmbie să reacționăm la ele, însă asupra corpului avem control. Îi putem controla mișcările atunci când gândurile și emoțiile dificile apar.

Pasul 2: Ne întoarcem la corpul nostru

După ce am devenit conștienți de experiența noastră interioară, ne întoarcem la corp și atunci ne putem întinde, mișca, face o tură prin camera plină de jucării, schimba poziția, apăsa tălpile în podea sau atinge cu mâna chiuveta atunci când așteptăm copilul să vină o dată la băiță, putem îndrepta spatele, respira adânc.

Toate aceste lucruri banale ne ajută rapid să recâștigăm controlul asupra corpului.

Pasul 3: Ne conectăm cu momentul „aici și acum”

Ne uităm în jurul nostru și observăm:

5 lucruri pe care le putem vedea

4 lucruri pe care le putem auzi

3 lucruri pe care le putem atinge

2 lucruri pe care le putem mirosi

1 lucru pe care-l putem gusta

După ce am aruncat ancora (am trecut în 1-3 minute prin toți pașii de mai sus), ideal ar fi să ne reamintim care este valoarea care ne ghidează modul nostru de a face parenting, abia apoi să ne apropiem de copil și, după caz, să încercăm să punem în practică abilitățile pentru gestionarea emoțiilor intense ale copilului, sau pur si simplu să-i oferim 5 minute de conectare emoțională, sau poate să-l ajutăm să rezolve un conflict cu fratele lui mai mic ș.a.

E de preferat să exersăm cei 3 pași nu numai când suntem prinși în furtună, ci și când soarele strălucește pe cerul senin.

Drag părinte, te îndemn să înveți să accepți faptul că viața de părinte este compusă dintr-o sumedenie de momente frumoase printre care-și mai fac loc și din acelea mai puțin plăcute în care trăim intens emoția de furie. Asta e viața!

Acceptă situația așa cum este, asumă-ți responsabilitatea pentru propria-ți emoție și fă tot ce ține de tine pentru a-i oferi copilului un model sănătos de competență emoțională.

BIBLIOGRAFIE:

1. Di Giunta, L., Rothenberg, W. A., Lunetti, C., Lansford, J. E., Pastorelli, C., Eisenberg, N., … & Uribe Tirado, L. M. (2020). Longitudinal associations between mothers’ and fathers’ anger/irritability expressiveness, harsh parenting, and adolescents’ socioemotional functioning in nine countries. Developmental psychology, 56(3), 458. https://doi.org/10.1037/dev0000849 
2. Harris, R. (2019). ACT made simple. An easy-to-Read Primer on Acceptance and Commitment Therapy. New Harbinger Publications, Inc.: Oakland, CA.
3. Morimoto, Y., & Sharma, A. (2004). Long-term outcomes of verbal aggression: The role of protective factors. Journal of Emotional Abuse, 4(2), 71-99. https://doi.org/10.1300/j135v04n02_04 
4. Plickert, G., & Pals, H. (2020). Parental Anger and Trajectories of Emotional Well‐Being from Adolescence to Young Adulthood. Journal of Research on Adolescence, 30(2), 440-457. https://doi.org/10.1111/jora.12536 
5. Rhoades, K. A., Grice, C., & Del Vecchio, T. (2017). Barriers to mothers’ implementation of non-harsh discipline techniques: Anger, impulsivity, and situational demands. Journal of Child and Family Studies, 26(11), 3179-3191. https://doi.org/10.1007/s10826-017-0801-x