De ce nu ne putem încrede mereu în intuiție și ce putem face pentru a lua decizii corecte

„De ce tot citești atâtea despre educația copiilor, nu-ți poți folosi pur și simplu intuiția maternă?”, m-a întrebat cineva o dată.

Nu m-am gândit niciodată să iau decizii în ceea ce privește educația fetițelor mele doar bazându-mă pe intuiție și voi explica puțin mai încolo de ce.

Mai întâi, haideți să vedem …

Ce se întâmplă atunci când intuim?

Sadler-Smith (2016) propune un model care explică ce se petrece în mintea celui care intuiește și descrie 3 elemente: decizia intuitivă, intuiția și implementarea deciziei.

O decizie intuitivă este ușor de perceput. O simțim cu întregul nostru corp, dar și cu mintea.

Când luăm o decizie intuitivă parcă simțim ceva în stomac, simțim o mulțumire, o satisfacție, un sentiment plăcut și neclar înăuntrul nostru.

Iar la nivel cognitiv, apar imagini mentale, parcă „simțim” că lucrurile încep să se așeze cap la cap, parcă „auzim” acea vocea interioară care ne spune că mergem pe drumul cel bun.

Însă, înainte de a ajunge la acele răspunsuri intuitive, intuim.

Atunci când intuim, de fapt încercăm să luăm decizii în prezent folosindu-ne de experiențele similare din trecut.

Suntem atenți la ce am făcut noi sau alții în situații similare și toate aceste elemente se contopesc într-un pattern care dau o formă gândurilor și comportamentelor noastre.

Și totul se întâmplă automat, rapid și dincolo de conștiență.

Nu putem explica decizia rațional, luăm decizii fără să înțelegem cum o facem. Știm că am luat o decizie corectă, însă nu putem explica de ce sau cum am găsit soluția la o anumită problemă.

Apoi decizia intuitivă trebuie implementată și alegem fel de fel de comportamente pentru a o face.

Fie alegem să anticipăm momentele care se vor desfășura și înțelegem ce se va întâmpla.

Fie luăm decizii și simțim că trebuie să mergem în direcția aleasă, că putem rezolva o anumită problemă, creăm scenarii și facem planuri.

Fie supunem decizia unei judecăți și astfel recunoaștem faptul că implementarea unei decizii intuitive poate fi acompaniată de riscuri sau incertitudini.

Fie alegem să punem sub semnul întrebării răspunsul intuitiv și-l supunem unei analize raționale prin care căutăm mai multe informații, încercăm să punem mai multe întrebări cărora ulterior le vom căuta răspunsuri.

De altfel, e de preferat să încercăm să acceptăm faptul că uneori când luăm decizii, asumpțiile noastre intuitive pot fi greșite.

Și știți de ce?

Pentru că …

Deciziile bazate pe intuiție nu sunt mereu acurate

Într-adevăr, intuițiile sunt captivante, însă uneori ne putem păcăli alegând o decizie ce se naște din intuiție.

Știm din literatura de specialitate faptul că raționamentele logice și deciziile noastre sunt mijlocite de două procese calitativ diferite:

1. Sistemul 1 – descrie procesele automate care se desfășoară fără prea mult efort și se bazează pe cunoștințele acumulate în trecut, pe experiențele imediate și pe emoție și astfel este accesată rapid o decizie;
2. Sistemul 2 – descrie procesele analitice alese în mod deliberat, care sunt mai … încete, se desfășoară cu mai mult efort și au nevoie de mai multe resurse;

Pentru a observa cum lucrează cele două sisteme, vă propun să oferiți un răspuns intuitiv pentru următoarea întrebare:

„Cum e mai periculos să circulăm cu mașina sau cu avionul?”

Când răspundem intuitiv se activează sistemul 1 și astfel răspunsul este: „cu avionul”, iar în mintea noastră sunt create imagini catastrofale cu avioane prăbușite.

Însă, putem alege să activăm deliberat sistemul 2, cel al gândirii analitice, să căutăm statistici și să comparăm numărul total al accidentelor auto cu al celor aviatice.

Un alt exemplu ar fi acela în care în doar câteva minute după ce am cunoscut un om, tragem concluzia că e rece sau neprietenos.

Dar oare intuiția noastră e validă? Oare sunt de ajuns doar câteva momente pentru a pune etichete oamenilor sau copiilor?

Sau în momentul în care alegem grădinița ideală pentru al nostru copil și facem liste pro și contra pentru fiecare variantă, iar apoi decidem să dăm copilul la o grădiniță apropiată pentru a nu-l purta pe drumuri.

Aici procesul pare fi unul deliberat/analitic, însă decizia este una intuitivă, de asemenea și criteriile după care am făcut analiza sunt, probabil, supuse factorului emoțional.

Ne place să alegem mai degrabă alternativele intuitive, chiar dacă uneori sunt nevalide.

Alegem aceste erori intuitive deoarece apar în minte noastră cu mult mai multă ușurință, iar subiectivitatea ce caracterizează intuițiile le conferă acestora și mai multă încredere (Simmons & Nelson, 2006).

Unele teorii spun că deseori oamenii aleg prima variantă pentru că sunt nemotivați (leneși din punct de vedere cognitiv) sau nu sunt dispuși să se angajeze în gândirea analitică (supraîncărcați cognitiv).

Iar fără motivație sau abilitatea de a procesa informațiile ce vin în contradicție cu răspunsul intuitiv inițial, omul este nevoit să-l accepte așa cum este.

Alte teorii vorbesc despre anumite puncte slabe ale proceselor deliberate/analitice.

Cu alte cuvinte, omul începe cu o intuiție (ancoră) pe care o ajustează pornind de la informațiile ce vin din context și care-i sugerează posibilitatea ca intuiția să nu fie una validă.

În cazul în care omului i se pune pata pe o intuiție care pare plauzibilă, dar nu neapărat validă, ajustarea este insuficientă.

Ca atare, atunci când într-o situație apar informații ce contrazic răspunsurile intuitive, sunt chemate procesele analitice pentru a corecta evaluarea intuitivă cu scopul de a îmbunătăți acuratețea deciziei.

Intuiția ne oferă niște răspunsuri sau decizii, însă prima noastră sarcină este aceea de a determina dacă trebuie sau nu să schimbăm, prin analiză, opțiunile intuitive cu unele non-intuitive.

Prin urmare, pe de o parte, trebuie să fim atenți la acele informații ce ne sunt la îndemână și care contrazic validitatea intuiției sau care vin și susțin alternativa non-intuitvă.

De ce e important acest lucru? Pentru că oamenii aleg răspunsurile intuitive mai puțin atunci când informațiile din mediu sunt în favoarea opțiunilor non-intuitive.

Iar pe de altă parte, trebuie să avem în minte faptul că răspunsul intuitiv este produs rapid și acest lucru îi conferă mai multă încredere.

Oamenii au mare încredere în intuițiile lor, tocmai pentru că acestea apar rapid în minte, sunt percepute ca fiind generate ușor și sunt acompaniate de o experiență metacognitivă numită … feeling of rightness.

Iar acest sentiment este important în măsura în care determină gradul în care vom fi dispuși să ne angajăm în gândirea analitică.

Cu alte cuvinte, atunci când nu prea avem încredere în răspunsul nostru intuitiv, suntem mult mai predispuși la a-l analiza și uneori ajungem chiar la o decizie diferită de cea inițială.

De asemenea, acel feeling of rightness devine mult mai puternic atunci când răspunsul intuitiv este foarte clar și ușor de acceptat.

Astfel că, în ciuda faptului că ni se spune să analizăm logic un răspuns intuitiv, în unele momente alegem să nu ne ghidăm după legile logicii, și astfel nu schimbăm decizia inițială.

Mai degrabă, alegem să găsim rațiuni pentru răspunsul nostru intuitiv, care, în consecință, duce la o încredere și mai mare în decizia noastră (Thompson et al., 2011).

Iar pentru că oamenii au o mare încredere în intuițiile lor, ei pot chiar lua mult mai ușor decizii intuitive nevalide și să treacă cu vederea variantele valide.

Prin conștientizarea limitelor intuiției și prin listarea a cât mai multor motive pentru o anumită preferință, creștem tendința de a scădea încrederea în răspunsul intuitiv și de aici putem schimba decizia inițială.

Într-adevăr oamenii care-și trădează intuițiile se simt mai puțin încrezători în deciziile lor în comparație cu cei care aleg să-și urmeze intuițiile.

Un alt aspect de amintit aici se referă la dificultatea sau claritatea problemei cu care ne confruntăm și pentru care trebuie să luăm o decizie, de cele mai multe ori, aceste două aspecte joacă rolul unor alarme ce trezesc gândirea analitică și care, în consecință, corectează răspunsul intuitiv.

Deși ne place să apelăm la intuiție pentru luarea diferitelor decizii, atunci când trăim dificultatea sau lipsa de claritate, acestea vin și ne oferă indicii a faptului că probabil problema are nevoie de o analiză mai amănunțiță, iar răspunsul intuitiv poate fi unul fals (Alter et al., 2006).

În concluzie, intuițiile nu sunt neapărat decizii proaste și ne putem baza pe ele atunci când luăm decizii în ceea ce privește educația copiilor noștri.

Intuițiile se nasc din experiențele noastre trecute și sunt valide în măsura în care și experiențele noastre de viață au fost relevante.

Mai sănătos ar fi să luăm în considerare limitele proceselor intuitive și să avem în minte avantajele proceselor deliberate/analitice.

În situațiile familiare, răspunsurile intuitive sunt o soluție, însă ce ne facem când ne confruntăm cu situații noi sau care suferă schimbări rapide?

În ceea ce privește educația copilului, e mai sănătos dacă am împleti intuiția noastră parentală cu logica și realitatea care se desfășoară în jurul nostru.

Bunăoară, în contextul în care copilul nostru, cu fiecare an adăugat vârstei lui, trece prin fel de fel de transformări atât la nivel cognitiv cât și emoțional, nu prea putem să ne folosim de intuiție și să răspundem unui copil de 7 ani, în felul în care o făceam când avea 2 ani.

În rolul de părinte, deseori trebuie să treci dincolo de intuiție și să îmbrățișezi gândirea analitică pentru a înțelege copilul, pentru a-i cunoaște nevoile specifice vîrstei și pentru a-i răspunde adecvat.

De asemenea, e de preferat să îmbrățișezi și abilitatea de a fi prezent „aici și acum” pentru a pescui din context anumite informații care ar sugera o alternativă non-intuitivă pentru o anume problemă.

Abilitatea de a ne angaja în procesele analitice, ne permite să accesăm multe funcții ce ne-ar puta ajuta: imaginația, gândirea contrafactuală, gândirea ipotetică, rezolvarea de probleme, anticiparea evenimentelor vitoare și învățarea din greșelile trecutului (Thompson, 2014).

Răspunsul intuitiv este unul atractiv și chiar dacă-l alegem, putem folosi abilitățile mai sus menționate pentru a modela consecințele comportamentului nostru și a decide pentru o altă alternativă atunci când eșuăm.

Te invit să încerci să mergi dincolo de intuiție.

Gândește despre gândirea ta!

BIBLIOGRAFIE:

1. Alter, A., Oppenheimer, D., Epley, N., & Norwick, R. (2006). Overcoming Intuition: Metacognitive Difficulty Activates Analytic Reasoning. PsycEXTRA Dataset. https://doi.org/10.1037/e683342011-034 
2. Sadler-Smith, E. (2016). “What happens when you intuit?”: Understanding human resource practitioners’ subjective experience of intuition through a novel linguistic method. Human Relations, 69(5), 1069–1093. https://doi.org/10.1177/0018726715602047 
3. Simmons, J. P., & Nelson, L. D. (2006). Intuitive confidence: Choosing between intuitive and nonintuitive alternatives. Journal of Experimental Psychology: General, 135(3), 409–428. https://doi.org/10.1037/0096-3445.135.3.409
4. Thompson, V. A., Prowse Turner, J. A., & Pennycook, G. (2011). Intuition, reason, and metacognition. Cognitive Psychology, 63(3), 107–140. https://doi.org/10.1016/j.cogpsych.2011.06.001 
5. Thompson, V.A. (2014). What Intuitions Are … and Are Not, Psychology of Learning and Motivation, vol 60, 35-67.