Descoperă-ți valorile pentru a trăi o viață cu sens

Curiozitate, indulgență față de sine, recunoaștere socială, auto-disciplină, responsabilitate, o viață cu sens, siguranța familiei, senzații tari în viață, competență, respect pentru tradiție, liniște sufletească … și lista poate continua cu alte fel de fel de valori care se oglindesc în comportamentele noastre zi de zi.

Valorile sunt ca niște dorințe adânc înfipte în noi, sunt un reper pentru modul în care ne raportăm la noi înșine, la ceilalți sau la lumea în care trăim (Harris, 2019).

Ce fel de om aș vrea să fiu? Ce fel de mamă aș vrea să fiu? Cum mi-ar plăcea să mă descrie copiii peste ani și ani? Care sunt abilitățile sau calitățile pe care aș prefera să mi le dezvolt?

Trebuie să facem cumva să ne clarificăm valorile proprii pentru că ele sunt o sursă de motivație, o sursă de inspirație.

Mai mult decât atât, în valori găsim un ghid care ne ajută să punem în practică acele comportamente care le reflectă și, de asemenea, ne clarifică sensul vieții.

Din momentul în care am deslușit valorile noastre, există destul de multe șanse să găsim motivația de a deveni, cu fiecare zi care trece, un om și/sau un părinte din ce în ce mai bun.

Valorile sunt aici și acum, obiectivele … în viitor

Obiectivele scrise pe o foaie de hârtie vor fi atinse undeva în viitor, peste 1 an, sau 3 ani, sau poate peste 5 ani.

O dată atins un obiectiv, acesta dispare. Apoi ne fixăm un alt obiectiv, apoi altul, apoi altul și în continuu alimentăm iluzia că o dată atinse vom deveni mai fericiți. Însă cu ce ne alegem, de cele mai multe ori, este un sentiment de lipsă cronică, de frustrare.

În contrast, valorile se reflectă în comportamentele pe care le putem afișa chiar acum, în momentul prezent, și pe care le putem continua până în ultima zi a vieții noastre.

Omul care alege o viață ghidată de valori, de asemenea, își propune obiective, însă accentul cade pe trăirea vieții aici și acum, lucru care îl împlinește și-l face fericit.

Indiferent dacă vom atinge sau nu în totalitate un anume obiectiv, comportamentele, reflecții ale valorilor noastre, pot continua și dincolo de el.

Valorile proprii ne stau la îndemână tot timpul, în orice moment putem să adoptăm sau să neglijăm comportamentele care se nasc din ele, alegerea e a noastră.

Chiar și în cazul în care am neglijat ani buni o valoare, putem alege acum să ne comportăm în acord cu ea.

În cazul obiectivelor pe care ni le propunem, situația e puțin diferită. Aici nu putem garanta atingerea obiectivului pe care-l urmărim. Desigur că putem face lucruri care cresc șansele noastre spre succes, dar nu putem garanta finalul.

Nu trebuie să ne justificăm valorile după care ne ghidăm viața

Valorile nu trebuie justificate!

E ca și în cazul preferințelor culinare, nu trebuie să dăm explicații pentru faptul că ne place înghețata cu ciocolată sau cea cu zmeură. Ne place înghețata cu zmeură și punct.

La fel e și cu valorile. Acestea sunt simple preferințe referitoare la modul în care vrem să ne comportăm, cu toate acestea, comportamentele trebuie justificate.

Bunăoară, nu trebuie să-ți justifici alegerea valorii „comuniunea cu natura”, dar dacă vrei să-ți muți familia din oraș într-un sătuc de munte, probabil va trebui să dai niște explicații familiei tale pentru comportamentul tău (Harris, 2019).

Uneori se impune prioritizarea valorilor

Dacă ne-am imagina valorile ca fiind continentele de pe glob, oricât de repede l-am învârti, nu putem să vedem toate continentele în același timp. La fel e și cu valorile.

Pe parcursul unei zile, o dată cu schimbarea rolurilor pe care le jucăm și cu situațiile prin care trecem, poziția valorilor se poate schimba. 

De exemplu, noi avem valoarea de a fi iubitori și grijulii cu părinții noștri, dar dacă aceștia sunt mereu ostili sau abuzivi cu noi, putem să tăiem orice legătură cu ei, deoarece valoarea noastră referitoare la siguranța personală devine prioritară. Valoarea de a ne comporta într-o manieră grijulie și iubitoare nu a dispărut, doar s-a ascuns în … cealaltă parte a globului în ceea ce privește relația cu părinții, în schimb în relația cu copilul nostru putem să fim grijulii și iubitori în continuare.

Valorile trebuie ținute la … distanță

Da! E ok să ne clarificăm valorile și să ne ghidăm după ele în alegerea comportamentelor noastre, însă, nici într-un caz, nu trebuie să fuzionăm cu ele.

Dacă am deveni una și aceeași entitate cu valorile noastre, le vom simți ca fiind niște reguli rigide și restrictive, niște comenzi care ne îmbie la supunere („trebuie să fiu mereu competentă”, „trebuie să respect întotdeauna obiceiurile/tradițiile comunității din care fac parte”).

Alegem valorile în mod deliberat

Noi singuri alegem să transpunem valorile în comportamente, desigur că putem alege să nu o facem, dar dacă o valoare contează pentru noi cu adevărat, atunci vom adopta comportamente în acord cu ea.

Valorile ca puncte cardinale înscrise într-o busolă 

„Valorile noastre sunt precum punctele pe o busolă. Dacă te simți pierdut și ai o busolă, o poți folosi pentru a vedea dacă te miști, de fapt, în direcția pe care o ai în minte și pe care ți-o dorești.

Să presupunem că pentru tine o valoare este … mersul spre sud. Pentru început, îți poți folosi busola pentru a te asigura că te îndrepți într-acolo și abia apoi alegi cel mai îndepărtat punct din sud, alegi un obiectiv pe care vrei să-l atingi, acesta poate fi vârful unui munte. Atât timp cât din fața ta nu dispare muntele spre care te îndrepți, nu vei avea nevoie neapărat de busolă, pentru că știi că te îndrepți în direcția corectă.

Ce crezi că se va întâmpla atunci când realmente vei atinge vârful muntelui? Ai ajuns în sud acum? Sau există un alt punct mai spre sud spre care te poți îndrepta?

Ce-ar fi dacă a merge spre sud, pentru tine, înseamnă sa fii un părinte blând? Sunt o sumedenie de căi prin care poți fi un părinte blând, îți poți fixa diverse obiective care să te ducă în acea direcție, dar oare poți spune că o dată atins obiectivul, gata, s-a terminat?

Oare vei ajunge într-o zi să ștergi de pe lista ta de obiective … să fiu un părinte blând? Sau a fi un părinte blând este ceva continuu? 

Dacă această valoare este importantă pentru ceea ce vrei să devii și/sau fii în viață, oare nu poți continua să te comporți cu blândețe până în ultima zi a vieții tale?” (Zettle, 2007)

Vă invit să descoperiți și să vă clarificați propriile valori și ulterior să căutați căi prin care le puteți transmite, mai departe, copiilor.

Vă prezint, mai jos, două modalități prin care îmi clarific și reevaluez periodic propriile valori.

1. Mă imaginez în viitor, peste vreo 10 ani, și de acolo mă uit la viața mea din prezent. Apoi încerc să completez următoarele propoziții: „Am irosit prea mult timp îngrijorându-mă de …”, „Nu am petrecut destul timp să fac următoarele lucruri: …”, „Dacă aș putea să mă reîntorc în timp, aș face diferit următoarele lucruri: …” (Harris, 2019).
2. Un instrument care m-a ajutat să-mi clarific, să-mi etichetez și să observ ierarhia valorilor este Portrait Values Questionnaire (PVQ) . Instrumentul (în limba engleză) este destul de ușor de aplicat (Beierlein et al., 2012).

Mai jos, vă las lista valorilor și definițiile acestora (Hanel et al, 2019; Schwartz et al., 2012).

BIBLIOGRAFIE :

1. Beierlein, Constanze & Davidov, Eldad & Schmidt, Peter & Schwartz, Shalom & Rammstedt, Beatrice. (2012). Testing the discriminant validity of Schwartz’ Portrait Value Questionnaire items – A replication and extension of Knoppen and Saris. Survey Research Methods, 6:25-36. 10.5167/uzh-63005.
2. Hanel, P.H.P, Litzellachner, L.F., Maio, G.R. (2018). An Empirical Comparision of Human Value Models. Frontiers in Psyhcology. 9:1643. doi: 10.3389/fpsyg.2018.01643
3. Harris, R. (2019). ACT made simple. An Easy-to-Read Primer on Acceptance and Commitment Therapy, New Harbinger Publications, Inc.
4. Schwartz, S. H., Cieciuch, J., Vecchione, M., Davidov, E., Fischer, R., Beierlein, C., Ramos, A., Verkasalo, M., Lönnqvist, J.-E., Demirutku, K., Dirilen-Gumus, O., & Konty, M. (2012). Refining the theory of basic individual values. Journal of Personality and Social Psychology, 103(4), 663–688. https://doi.org/10.1037/a0029393
5. Zettle, R.D. (2007). ACT for Depression. A Clinician`s Guide to Using Acceptance & Commitment Therapy in Treating Depression. New Harbinger Publiations, Inc.