5 motive pentru care am ales să le învăț pe fetițele mele gândurile raționale

Nu poți să ceri unui copil ce nu a împlinit încă vârsta de 6 ani să priceapă faptul că între gândurile și emoțiile pe care le simte este o relație, de asemenea e aproape imposibil să-i ceri să-și identifice și analizeze gândurile pe care le are în anumite situații.

M-am tot întrebat cum aș putea să-mi învăț fetițele gândurile raționale sau, măcar, cum să pun bazele unei gândiri raționale de la o vârstă fragedă.

Singura soluție viabilă pe care am găsit-o a fost să formulez gândurile raționale pentru ele și, cu fiecare ocazie, să le tot repet, repet, repet. Și voi continua să le repet până când vor fi capabile să-și analizeze singure gândurile iraționale și să le transforme în unele raționale care, exersate zi de zi, să devină automatisme.

Gândurile raționale sunt conforme cu realitatea, logice și pragmatice

Patru sunt categoriile de gânduri raționale, menționate de Oltean, David (2017), gânduri pe care tot încerc să le „predau” fetițelor mele:

„Esența sănătății mentale este acceptarea rațională a realității” (Ziegler, 2003)

Ce înseamnă această acceptare rațională a realității? Înseamnă faptul că o persoană a cărei sănătate mentală este bună acceptă realitatea în care trăiește așa cum este și o face într-o manieră rațională. Cu alte cuvinte sănătatea mentală este produsul unei gândiri raționale.

Ziegler (2003) vorbește despre îmbrățișarea unei filosofii de viață, o filosofie a acceptării raționale a realității. Această filosofie de viață se transpune în gândirea de tip preferențial, gândire ce naște emoții sănătoase și comportamente adaptative.

Acceptarea rațională a realității apare în condițiile în care nu trebuie neapărat să-mi placă realitatea în care trăiesc, dar încerc să găsesc soluții raționale pentru a schimba ceea ce nu-mi place sau  să accept situațiile pe care nu le pot schimba și învăț să trăiesc cu ele.

5 sunt motivele pentru care am ales să le învăț pe fetițele mele gândurile raționale

1. Adolescentul nu cere ajutorul specialistului când se confruntă cu diferitele probleme emoționale (anxietatea, depresia).

Un raport al OMS (2017) arată la grupa de vârstă 15-19 o prevalență a depresiei de 3% la băieți și 4-5% în cazul fetelor, iar în ceea ce privește anxietatea ajunge și ea cam la 3-4% pentru băieți și 5-6% în cazul fetelor. Același raport indică și proporțiile pentru România, astfel că prevalența depresiei este de 5%, iar a tulburărilor de anxietate de 3,7 %.

Dintre tinerii de 12-17 ani, diagnosticați cu niveluri ridicate ale depresiei/anxietății, doar 18,2% în cazul anxietății și 23 % în cazul depresiei au apelat la ajutor de specialitate (Essau, 2005 în Gulliver et.al, 2010), iar dintre tinerii norvegieni de 15-16 ani doar 34 % au cerut ajutor (Gulliver et al, 2010).

Stigma și rușinea care acompaniază problema emoțională, neputința de a recunoaște simptomelor ce anunță instalarea unei tulburări emoționale, precum și încrederea mare  în propriile sale puteri de a trece cu bine peste problema emoțională sunt o serie de bariere ce-i împiedică pe adolescenți să caute ajutorul specializat.

Citind raportul OMS și studiul amintit mai sus, m-am gândit că mi-ar plăcea mult ca fetițele mele, ajunse la adolescență, să-și dea seama de simptomele ce pot declanșa o eventuală problemă emoțională și să aibă curajul să ceară ajutorul. Cărui părinte nu i-ar plăcea?

Gulliver (2010) ne oferă câteva sugestii pe care, dacă le adaptăm vârstei copilului, le putem folosi pentru a spulbera barierele amintite câteva rânduri mai sus.

• oferim (pre)adolescenților ghiduri „self-help”, tocmai pentru a veni în întâmpinarea nevoii de încredere în forțele proprii de a trece cu bine peste o problemă emoțională;
• prezentăm informații despre diferite aspecte legate de sănătatea mentală, pentru a-l ajuta să-și auto-evalueze propriile simptome atunci când acestea apar;
• reducem stigma asociată tulburărilor emoționale, dar și intensitatea rușinii asociată comportamentului de a cere ajutor.

2. Gândurile raționale pot atenua impactul diferitelor probleme emoționale.

Distresul psihologic este inerent vieții, nu-mi voi putea feri fetițele tot timpul de acesta, dar ce pot face este să le învăț să gândească rațional. Studiile de specialitate sugerează faptul că gândurile raționale ar avea puterea de a-l face pe om să treacă mai ușor prin problemele emoționale cu care se confruntă.

O metanaliză (Oltean, David, 2017) pune în prim plan un rezultat mediu negativ între gândurile raționale și distresul psihologic (r=-0,31). Acest rezultat arată faptul că un nivel ridicat al gândurilor raționale este asociat cu un nivel scăzut al distresului psihologic, și invers.

Studiul a mai scos în evidența importanța mai mare (un efect semnificativ mai mare) a gândurilor de tip Acceptare Necondiționată. Oare dacă am învăța copiii de mici să gândească în termeni de acceptare necondiționată a sinelui, a celuilalt și a vieții, acest lucru nu l-ar face să treacă mai ușor peste problemele emoționale? Studiul sugerează că e posibil acest lucru.

O corelație moderată (r=0,38) între distresul psihologic și gândurile iraționale, cu accent pe rolul toleranței scăzute la frustare în diferite tipuri de distres, a fost descrisă într-o altă metanaliză publicată în 2015 (Vâslă et al, 2015).

Gândurile raționale sunt un factor protector, iar acest lucru se reflectă și în alt studiu în care persoanele cu un nivel scăzut de iraționalitate percep stresul din viața de zi cu zi ca fiind mai puțin intens și problematic decât cei cu un nivel ridicat al gândurilor iraționale (David et al, 2010).

Starea de bine („well-being”) este influențată de tipul de gândire irațională „evaluare globală” (opusul acceptării necondiționate), nevoia de aprobare și nevoia de perfecționism, o arată un alt studiu. Astfel că evaluarea globală prezice depresia, nu și anxietatea; nevoia de aprobare prezice anxietatea, nu și depresia, iar nevoia de perfecționism este unic predictor pentru ostilitate (Ciarrochi, 2004).

3. Dificultatea de a gestiona furia – indicator al unei sănătăți mentale precare.

Un studiu realizat de Ziegler și Smith (2004) a scos în evidență faptul că persoanele cu o gândire irațională manifestau o mai accentuată trăsătură a furiei decât cei cu un nivel mediu al gândurilor iraționale. O educație a gândurilor raționale de tipul Toleranței Ridicate la Frustare ar duce la o percepție a realității într-o manieră mai realistă ceea ce ar conduce la experiențierea emoției de nemulțumire (emoție negativă sănătoasă) și nu la varianta nesănătoasă – furia.

4. Adolescenții percepuți de colegi ca având un nivel ridicat de sănătate mentală au un nivel scăzut al gândurilor iraționale și un scor mare la acceptarea socială din partea colegilor.

Deși studiul are un rezultat mai puțin semnificativ din punct de vedere statistic, acesta sugerează faptul că acceptarea din partea celorlalți implică faptul că individul dispune de o sănătate mentală bună, care atrage după sine satisfacția cu viața, relații interpersonale bune, abilități de a gestiona situațiile stresante (Lee et al., 2004).

5. Un nivel ridicat al gândurilor iraționale împiedică adaptarea sănătoasă și satisfacția maritală.

Poate uneori gândesc prea departe, având în vedere vârsta mică a fetițelor mele, dar cine nu și-ar dori pentru copiii proprii o viață maritală fericită și o adaptare sănătoasă la viața de cuplu? În acest domeniu,  chiar dacă prezența gândurilor iraționale este clar asociată cu furia și anxietatea, nu se poate explica modul în care raționalitatea ar putea fi asociată cu adaptarea maritală pozitivă. Totuși, având în vedere că gândurile iraționale și reacțiile emoționale contribuie la problemele maritale, educând gândurile raționale (acceptarea necondiționată, toleranța ridicată la frustrare) oferim viitorului adult modalități de reglare emoțională, un ingredient important în viața de cuplu și familie (Addis & Bernard, 2002).

*Credința/ convingerea că ai o șansă/ noroc este asociată cu optimismul.

Convingerea că ai o șansă (noroc) este considerată una irațională, dezadaptativă, prin urmare ar avea un efect în detrimentul sănătății mentale. Cu toate acestea, un studiu condus de Day, Maltby (2003) scoate în evidență o relație pozitivă între credința în șansă/noroc și optimism și una negativă cu depresia, anxietatea și gândurile iraționale. Prin urmare, convigerea că ai noroc ar descrie un gând irațional de nivel redus, cu alte cuvinte această convingere creează iluzia pozitivă ce duce la experiențierea unor emoții de încredere, control și optimism. Este singura credință pe care nu m-aș grăbi s-o predau fetițelor mele, iar rezultatele studiului trebuie privite cu scepticism, datele studiului au fost colectate în rândul studenților care au trăsătura optimismului în sânge la această vârstă.

BIBLIOGRAFIE:

1. Addis, J. & Bernard, M.E. (2002). Marital Adjustment and Irrational Beliefs.  Journal of Rational – Emotive & Cognitive-Behavior Therapy, vol. 20, issue 1, 3-13, doi.org/10.1023/A:1015199803099
2. Ciarrochi, J.(2004). Relationships between dysfunctional beliefs and positive and negative indices of well-being: A critical evaluation of the common beliefs survey-III. Journal of Rational-Emotive & Cognitive-Behavior Therapy, vol.22, no.3. doi.org/10.1023/B:JORE.0000047306.55720.4e
3. David, D., Lynn, J. & Ellis, A. (2010). Rational and Irrational Beliefs. New York, USA: Oxford University Press.
4. Day, L., Maltby, J.(2003). Belief in Good Luck and Psychological Well-Being: The Mediating Role of Optimism and Irrational Beliefs.  The Journal of Psychology: Interdisciplinary and Applied, 137:1, 99-100, DOI:10.1080/00223980309600602.
5. Gulliver, A., Griffiths, K.M., Christensen, H. (2010). Perceived Barriers and facilitators to mental health help-seeking in young people: a systematic review. BMC Psychiatry, 30;10:113.
6. Lee, D.Y., Sohn, N.H, Park, S.H. (2004). Adolescent` peer-rated mental health, peer-acceptance, and irrational beliefs. Psychological Reports, 94, 1144 – 1148. DOI: 10.2466/pr0.94.3c.1144-1148
7. Oltean, H.R., David, D.O. (2017). A meta-analysis of the relationship between rational beliefs and psychological distress. Journal of Clinical Psychology, 74(4). https://doi.org/10.1002/jclp.22562
8. Vâslă, A., Flückiger, C.,Holtforth, M. grosse, David, D. (2015). Irrational Beliefs and Psychological Distress: A Meta-Analysis. Psychotherapy and Psychosomatics, 85:8-15. DOI: 10.1159/000441231
9. Ziegler, D.J. (2003). The Concept of Psychological Health in Rational Emotive Behavior Therapy”. Journal of Rational-Emotive Cognitive Behavior Therapy, vol. 21 no.1, doi.org/10.1023/A:1024129117726
10. Ziegler, D.J., Smith, P.N. (2004). Anger and The ABC Model underlying Rational-Emotive Behavior Therapy.  Psychological Reports, 94, 1009-1014. DOI:10.2466/pr0.94.3.1009-1014
11. WHO (2017) Depression and Other Common Mental Disorders: www. who.int/mental_health/management/depression