7 gânduri raționale din mintea unui om fericit și împlinit

„ – Ține mereu cont de asta: urmează-ți inima! Tu ești tu!
Bondărel îi privi întrebător:
-Credeți că-mi voi găsi fericirea?
Mama și tata încuviințară, plini de încredere.
-Dar ce anume înseamnă fericire trebuie să afle fiecare de unul singur.”

(fragment din Bondărel în căutarea fericirii, de B. Sabbag, M. Kelly, J. Tourlonias)

Îmi amintesc momentul în care încercam să construiesc un plan de parenting pentru fetițele mele, iar pentru a-mi clarifica scopul final al educației oferite lor, am apelat la un simplu exercițiu de vizualizare. Mi le-am imaginat în perioada copilăriei, a adolescenței, ulterior în etapa de adult. Gata! Am găsit! Vreau să formez viitori oameni fericiți și care știu să se bucure de viață.

Știam unde voiam să ajung, dar pentru a ști cum anume să traduc în tehnici parentale obiectivul propus, mai întâi a trebuit să schițez portretul mental al unui om fericit. Am început să caut în literatură informații despre cum anume gândește și se comportă un om fericit.

Căutând în literatura de specialitate diferite informații despre fericire, am descoperit portretul mental al unui om fericit și împlinit, portret ce reflecta principiile raționalității propuse de Ellis (Bernard, 2011).

Îmi place abordarea lui Ellis care vede în gândirea rațională o unealtă pe care o poate folosi omul în atingerea propriilor obiective. Mai mult, vorbește despre acea filosofie rațională a vieții ce trebuie internalizată și exersată în fiecare zi.

7 gânduri raționale din mintea unui om fericit și împlinit

1. „Am dreptul să fiu fericit/ă și să urmăresc interesele și experiențele plăcute pentru mine pe termen scurt, dar fără a uita de împlinirea pe termen lung. Nu are sens să aștept să mă găsească fericirea, ea depinde doar de mine.”
2. „În timp ce urmăresc propria-mi fericire, am responsabilitatea de a nu provoca daune inutile membrilor familiei mele sau a grupului social din care fac parte. De fapt, dacă mă gândesc la binele altora, voi fi mult mai satisfăcut de viața mea.”
3. „Știu că sunt o  ființă umană predispusă la a face greșeli, prin urmare atunci când mă voi confrunta cu imperfecțiunile mele sau când ceilalți îmi vor arunca evaluări negative asupra comportamentului meu, voi încerca să mă accept necondiționat.”
4. „Am ales să nu evaluez oamenii în funcție de obiceiurile și comportamentele lor care nu-mi plac, ci voi încerca să-i cunosc mai bine ca oameni.”
5. „Știu că voi fi mult mai fericit/ă și  împlinit/ă  atunci când îmi  voi asuma riscuri și voi experimenta fel de fel de  activități creative, chiar dacă voi căuta plăcerea pe termen scurt, voi încerca să nu sacrific, focusându-mă pe recompensele imediate, obiectivele pe termen lung.”
6. „Când mă voi confrunta cu situațiile  negative inerente vieții, voi folosi gândirea critică / științifică pentru a-mi gestiona răspunsurile emoționale, astfel că  voi alege gândirea preferențială față de gândirea de tip trebuia cu necesitate să nu să se fi întamplat asta, de asemenea voi încerca să accept ce nu pot schimba și să schimb ce pot, și, poate cel mai important, voi ști să fac diferența între situațiile ce pot fi schimbate și cele care nu pot fi.”
7. „Încerc să devin o persoană ce rezolvă ușor problemele practice de viață, totodată sunt conștient/ă  de faptul că există posibilitatea ca acestea să nu dispară ușor, caz în care voi încerca să le accept și voi inventa modalități de a-mi păstra fericirea.  De asemenea, înțeleg că trebuie să muncesc zilnic pentru internalizarea gândirii raționale ce schimbă percepția  asupra dificultăților din viața mea.”

Omul caută fericirea și starea de bine fie prin urmărirea eudaimonismului, fie prin urmărirea hedonismului. Atunci când omul e motivat și angajat să dezvolte ce-i mai bun în sine, să tindă spre excelență, comportamentele lui reflectând diferite virtuți/valori, să fie preocupat dincolo de momentul imediat, spunem că urmărește fericirea prin eudaimonism.

Cealaltă modalitate, hedonismul, descrie căutarea plăcerilor personale, a bucuriilor, confortului prin mijloace fizice sau emoțional-cognitive (interacțiunea cu celălalt, artă).

Dacă vrei să ai un copil fericit,  în rolul de părinte, trebuie să investești timp și efort în sprijinirea copilului pe drumul obținerii excelenței, prin adoptarea unui stil parental reflectat în niveluri ridicate de control și disponibilitate afectivă, dar și prin oferirea unui model de fericire eudaimonică autentică. Căutarea fericirii eudaimonice este un proces de lungă durată, presărat cu încercări de identificare și dezvoltare a sinelui autentic, efort, angajament de a reflecta propriile valori în comportamentele adoptate, precum și multe aprecieri și bucurii trăite cu fiecare acțiune (Huta, 2011).

Nu există o rețetă pe care ți-o poate da cineva în a fi fericit. Fericirea, emoțiile pozitive, bucuria sunt individuale și depind de ce face un om. Ești un om unic și ce faci și câtă bucurie/plăcere obții din ceea ce faci depinde numai de preferințele tale, ce nu pot fi prezise de alții. Numai tu le poți descoperi (Bernard & David, 2018).

În modelul personal de fericire, vreau ca fetițele mele să privească viața într-o manieră non-utopică, să refuze în a-și dori cu ardoare bucuria, fericirea sau perfecționismul și să nu trăiască cu iluzia că pot reuși pe deplin să elimine din viață experiențierea emoțiilor negative (anxietatea, depresia sau furia).

BIBLIOGRAFIE:

1. Bernard, M.E. (2011). Rationality and the pursuit of happiness. Wiley-Blackwell, A John Wiley and Sons, UK.
2. Bernard, M.E., David, O.A. (2018). Coaching for Rational Living: Theory, Techniques and Applications. Springer, Switzerland.
3. Huta, V. (2011). Linking Peoples` Pursuit of Eudaimonia and Hedonia with Characteristics of their Parents: Parenting Styles, Verbally Endorsed Values, and Role Modeling. Journal of Happiness Studies , 13:47-61.DOI 10.1007/s10902-011-9249-49-7