4 activități prin care descoperim că emoțiile au intensitate

Atunci când avem de a face cu emoțiile nu este îndeajuns să le recunoaștem și să le găsim un nume, mai trebuie să învățăm să observăm frecvența cu care simțim o anumită emoție, să descoperim intensitatea și durata ei.

De altfel, în viața de zi cu zi când etichetăm emoțiile pe care le simțim, nu spunem doar: „am fost supărată” sau „am simțit furie”, ci spunem: „am fost foarte supărătă” sau ”toată ziua am fost furioasă/nervoasă”.

Este nevoie să învățăm să descoperim intensitatea emoției pe care o simțim, deoarece acest lucru ne va ajuta să deslușim nuanța emoției și să acționăm în consecință.

Scopul nu este acela de a smulge definitiv din corpul nostru o emoție negativă. Este irațional să ne propunem așa ceva.

Scopul nostru este acela de a-i reduce emoției negative frecvența, intensitatea și durata și să ajungem să simțim o emoție calitativ diferită de ce inițială. Spre exemplu, sănătos este să simțim nemulțumire și nu furie sau să simțim îngrijorare și nu anxietate.

Îmi vine în minte acum metafora termostatului, putem să coborâm temperatura și să răcorim casa sau s-o creștem și casa se încălzește, la fel e și cu emoțiile negative nesănătoase și intense, trebuie să reglăm „temperatura” lor astfel încât să ajungem la una funcțională.

Deseori intensitatea cu care trăim o emoție ne împinge spre a alege una sau alta dintre strategiile de reglare emoțională, iar alegerea celei mai eficiente dintre strategii e necesară pentru o bună adaptare mentală (Shafir et al., 2015; Shafir et al., 2016).

Atunci când trăim o emoție intensă, alegem mai degrabă distragerea atenției, adică preferăm să fugim de toata vâltoarea emoției, și pe bună dreptate, pentru că distragerea acționează ca o unealtă de prim ajutor foarte eficientă. Aceeași strategie o alegem și când anticipăm o situație cu risc mare de experiențiere a unei emoții intense (Shafir et al., 2015).

Reevaluarea situației, înțeleasă ca o confruntare cu emoția intensă și o reinterpretare a contextului în care a fost generată emoția, nu pare a fi foarte eficientă în situațiile în care simțim emoții foarte intense, deoarece strategia are nevoie de un efort cognitiv mult prea mare pentru a putea fi pusă în practică, în schimb este destul de eficientă în cazul emoțiilor de intensitate mică.

Desigur, pe termen lung, reevaluarea este o strategie mult mai eficientă și acest lucru pentru că prin ea noi provocăm conținutul emoțiilor și învățăm să le facem față pe viitor, în schimb fuga din fața emoțiilor este insuficientă pentru construirea sănătății mentale.

Momentul prielnic pentru introducerea conceptului de intensitate este undeva după 6 anișori sau când copilul are însușit vocabularul emoțional.

Copilul mic percepe într-o manieră categorică emoțiile, altfel spus el gândește emoțiile în termeni de alb și negru. Îi este destul de greu să priceapă faptul că emoțiile pot exista pe un continuum, de la intensitate mică la una foarte mare (Kaduson & Schaefer, 2001).

Trebuie să-l ajutăm să înțeleagă faptul că emoțiile variază în intensitate și să încerce să-și descopere intensitatea emoțiile în diferite situații cu care se confruntă.

Mai jos vă propun câteva activități prin care puteți descoperi împreună cu copilul intensitatea emoțiilor.

Activitatea 1: Paharele cu apă

O modalitate concretă de a învăța copilul despre intensitatea emoțiilor este să luăm 5 pahare din plastic și să invităm copilul să toarne apă colorată în ele. Rugăm copilul să lase primul pahar gol, în al doilea să pună 1/4 de cană, apoi o jumătate, în al patrulea pahar să pună 3/4 din apă și pe ultimul să-l umple până la capăt. Putem ajuta copilul prin marcarea cu o line a nivelului de apă ce trebuie turnat.

În loc de apă puteți folosi mărgele, pietricele ș.a. Apoi rugăm copilul să indice paharul care reflectă intensitatea emoției pe care a trăit-o recent (Friedberg & McClure, 2002).

Noi am folosit pentru această activitate niște păpuși de mână. Cu ajutorul lor i-am povestim câteva scenarii, după fiecare scenariu am rugat fetița să intuiască intesitatea emoției pe care o simte una dintre păpuși și să-mi indice paharul ce reprezintă intensitatea. Am descoperit lucruri interesante! 

Activitatea 2: Termometrul emoțiilor

Termometrul emoțiilor este o altă resursă care poate veni în ajutorul copiilor pentru a identifica intensitatea emoțiilor. Putem folosi o scală cu 10 puncte (1-intensitate foarte mică până la 10-intensitate foarte mare) pentru a le demonstra faptul că avem opțiuni în a alege, spre exemplu, cât de triști să fim atunci când ne confruntăm cu evenimente negative.

E nevoie să ajutăm copilul să înțeleagă faptul că un nivel mediu de furie/anxietate/tristețe nu sunt numai normale, dar ne pot ajuta și să ne rezolvăm problemele (Ellis & Bernard, 2006; Friedberg & McClure, 2002; Kaduson & Schaefer, 2001).

Puteți confecționa un termometru împreună cu copilul și apoi să descoperiți intensitatea emoțiilor în fel de fel de imagini cu situații „emoționale”. 

Activitatea 3: Desenul fețelor umane

În această activitate, copilul desenează într-un cerc emoția pe care o simte, iar apoi îl rugăm să identifice gradul de intensitate al emoției desenate. Pentru copilașii mai mici putem desena, sub cercul cu emoția, 5 dreptunghiuri umplute gradual, care reprezintă diferite variațiuni ale intensității.

Dreptunghiurile se traduc într-o scală de evaluare a intensității de la 1 la 5. Ele au o anumită ordine: primul este gol și se merge până la ultimul dreptunghi care e complet colorat (cam în același fel cum am umplut paharele în prima activitate).

Copilul va trebui să încercuiască dreptunghiul care reprezintă cel mai bine intensitatea emoției experiențiate recent (Friedberg & McClure, 2002).

Activitatea 4: Semaforul

Semaforul este o altă activitate prin care putem învăța despre intensitatea emoțiilor (roșu indică intensitate ridicată a emoției, galben – intensitate medie, iar verde reprezintă intensitatea scăzută).

Mai putem folosi … semaforul sub formă de metaforă. Explicăm copilului faptul că o emoție de intensitate ridicată (culoarea roșie) ne poate bloca comportamentele și gândurile în drumul nostru spre atingerea obiectivelor la fel cum o face un semafor.

Dacă un copil ajunge să recunoască faptul că emoțiile puternice îi pot perturba activitățile, acest lucru poate facilita o mai bună înțelegere a rolului pe care emoțiile le au în viața de zi cu zi (Friedberg & McClure, 2002).

O altă modalitate de a reprezenta intensitatea emoțiilor este folosirea mânuțelor. Astfel că mâinile deschise pot simboliza intensitatea mare a emoției, iar mâinile apropiate – intensitate mică.

Învățați împreună cu copilul despre emoții și despre intensitatea lor, acest lucru îi pregătește pentru a deveni din ce în ce mai buni în alegerea celei mai eficiente strategii de reglare emoțională.

BIBLIOGRAFIE:

1. Ellis, A., Bernard, M.E.(Eds.) (2006) „Rational Emotive Behavioral Approaches to Childhood Disorders. Theory, Practice and Research.” USA:Springer.
2. Friedberg, R.D, McClure, J.M. (2002) ,,Clinical Practice of Cognitive Therapy with Children and Adolescents. The Nuts and Bolts”, New York: The Guilford Press.
3. Kaduson, H.G., Schaefer, C.E. (Eds.) (2001) 101 More Favorite Play Therapy Techniques. New, York, USA: Rowman & Littlefield Publishers, Inc.
4. Shafir, R., Schwarts, N., Blechert, J. Sheppes, G. (2015). Emotional Intensity Influences Pre-implementation and Implementation of Distraction and Reappraisal, Social Cognitive and Affective Neuroscience, 10(10): 1329-1337. doi: 10.1093/scan/nsv022
5. Shafir, R., Thiruchselvam, R., Suri, G., Gross, J.J., Sheppes, G. (2016). Neural Processing of Emotional-Intensity Predicts Emotion Regulation Choice, Social Cognitive and Affective Neuroscience, 11(12): 1863-1871. doi: 10.1093/scan/nsw114