Copile, tu ești mult mai mult decât gândurile și emoțiile tale! (3 activități)

”Puiule, ești mult mai mult decât gândurile și emoțiile tale!” este fraza pe care fetițele mele o aud ori de câte ori încep să arunce cu etichete una spre cealaltă sau când se autoevaluează global. Atunci e momentul să le orientez atenția spre comportamentele specifice și apoi să le reamintesc de acceptarea necondiționată a propriului sine. 

De asemenea, când prind vreo ocazie, încerc să îmi învăț fetițele cum este să trăiești aici și acum cu gândurile care ne trec prin minte, cu emoțiile pe care le simte corpul nostru, cu amintirile din trecut. Mai mult decât atât, încerc să le învăț cum să nu confunde emoțiile, gândurile, amintirile cu realitatea sinelui.

Există fel de fel de modalități de a procesa și reevalua realitatea, unele inspirate din REBT (Rational Emotive Behavior Therapy), altele din ACT (Acceptance and Commitment Therapy) (Wild et al., 2017).

Am ales să vă prezint trei activități (metafore) pe care le reamintesc deseori fetițelor mele atunci când observ că se abat de la drumul ce merge încet-încet spre însușirea abilității de acceptare necondiționată a sinelui.

Activitatea 1: Cine sunt eu? (vârsta 3-6 ani, 6+)

Pentru această activitate am adaptat metafora „Behaviour Cake” dezvoltată de Dr. Caroline White pentru a discuta cu fetițele mele despre cunoașterea de sine și acceptarea de sine necondiționată.

Am așezat pe masă câteva ingrediente din care ar ieși un tort delicios: făină, lapte, zahăr, ouă, miez de nucă, unt, sare, smântână pentru frișcă, esență de vanilie, amidon de porumb. 

Am rugat fetițele să-mi indice care e ingredientul de pe masă care ar face ca tortul să aiba un gust … delicios. Au strigat din toți rărunchii, la unison, că e … zahărul.

De aici am pornit o discuție despre ce fel de gust ar avea tortul dacă nu am pune … faina, spre exemplu. Iar concluzia la care am ajuns a fost că toate ingredientele de pe masă ar trebui folosite pentru ca tortul să iasă unul foarte delicios.

Mesajul acestei metafore constă în următoarele: dacă un tort are nevoie de toate ingredientele pentru a deveni un tort gustos, la fel e și în cazul unui copil, pentru construirea personalității lui e nevoie de mai multe „ingrediente” (temperament, aspectele genetice, școală, aspecte ce țin de sănătate, parenting).

În timp ce fetița de 4 ani a schimbat scopul activității și a început să cunoască ingredientele folosindu-se de simțurile tactil și gustativ, cu fetița de 7 ani am continuat discuția despre „ingredientele” care intră în personalitatea unui copil.

Am discutat despre aspectele pe care le putem schimba și despre cele asupra cărora nu avem niciun control (exemplu, genele moștenite de la părinți și care ne dau culoarea ochilor, trăsăturile feței ș.a).

Ce am vrut să sădesc în mintea fetiței a fost faptul că suntem ființe umane imperfecte și că suntem alcătuiți din puncte tari și puncte slabe și e sănătos să ne acceptăm necondiționat propria persoană.

Iar mie, această activitate mi-a reamintit că personalitatea fetițelor mele este construită din fel de fel de ingrediente, asupra unora dintre ele nu pot avea niciun control (temperamentul, aspectele genetice), însă există un ingredient asupra căruia imi pot pune amprenta … felul meu de a face parenting.

Activitatea 2: Observăm cum gândurile și emoțiile se schimbă … precum elementele meteorologice (vârsta 7+)

Pentru a-i explica fetiței că noi, oamenii, suntem mai mult decât gândurile și emoțiile noastre am apelat la o metaforă des folosită în ACT (terapia acceptării și angajamentului), formă de terapie care pare să fie la fel de eficientă ca și terapia cognitivă și comportamentală în cazul copiilor (Hancock et al.,2018; Swain et al.,2015b în Harris & Samuel, 2020).

Evidențele sugerează faptul că abilitățile învățate prin ACT pot să reducă distresul prin creșterea flexibilității psihologice și implicit schimbarea raportării la gânduri, însă e nevoie de studii mult mai riguroase pentru a înțelege cum anume se petrec aceste procese (Harris & Samuel, 2020).

Pentru această activitate, am avut nevoie doar de câteva plimbări sub cerul liber și niște ochișori curioși.

În timpul plimbărilor mi-am invitat fetița la un exercițiu de imaginație.

„Imaginează-ți că tu ești cerul albastru și te uiți la norișorii care trec sub tine. Uneori pot fi nori ce aduc ploaie, alteori ninsoare, iar alteori lapoviță. Sau poate aduc cu ei tunete și fulgere.

Uită-te cum trec norișorii încet, apoi vin alții, apoi apare soarele. Vremea nu stă locului, mereu e în schimbare. Toți acești norișori, toate aceste elemente meteorologice tot trec și vin sub cerul albastru și clar care e mereu acolo neschimbat. 

Cerul ești tu, iar norișorii pot fi gândurile tale, fulgerele și tunetele pot fi emoțiile tale, soarele poate fi starea de bine pe care o trăiești în unele zile. Iar toate aceste „elemente meteorologice” (adică gândurile, emoțiile, stările noastre) se perindă sub cerul albastru fără a-l afecta. 

Acum, fii atentă la gândurile tale. Reușești să observi cum acestea își fac apariția în mintea ta, apoi dispar ușor? Poți observa cum alte gânduri le iau locul? ”

Am ales să acompaniez metafora cu câteva explicații referitoare la sinele nostru. I-am povestit fetiței despre faptul că sinele nostru se împarte într-unul fizic, unul mental și încă unul care observă. Pe cel din urmă îl folosim pentru a observa corpul și mintea noastră. 

Activitatea 3: Tabla de șah (vârsta 7+)

Două studii din metaanaliza realizată de Godbee & Kangas (2020) au arătat faptul că, deși disconfortul experiențelor neplăcute a rămas neschimbat, comportamentul copiilor s-a schimbat, în sensul că aceștia nu au mai evitat situațiile neplăcute. De altfel, unul dintre obiectivele terapiei acceptării și angajamentului este acela de a reduce evitarea experiențelor neplăcute prin acceptarea lor (Gil-Luciano et al., 2017; Hayes, Bissett, et al., 1999 în Godbee & Kangas, 2020).

Într-adevăr, știu că nu-mi voi putea feri fetițele de fel de fel de experiențe neplăcute ce le vor condimenta viața uneori, însă le pot învăța să-și accepte propriul sine și viața necondiționat.

Cu ajutorul unei table de șah și a unor piese am reușit să povestim despre partea sinelui care observă gândurile și emoțiile noastre. 

„Imaginează-ți că gândurile sau emoțiile tale sunt niște piese de șah. Să presupunem că piesele albe sunt pentru gândurile și emoțiile sănătoase, iar cele negre pentru cele nesănătoase. 

Sunt unele zile în care treci prin diferite situații neplăcute, iar prin minte îți roiesc gânduri nesănătoase și trăiești emoții neplăcute, de asemenea, poți observa și gânduri opuse, sănătoase care vin să „lupte” cu cele nesănătoase. 

E neplăcut să experiențiem gândurile și emoțiile nesănătoase și de cele mai multe ori alegem să mergem în luptă cu anxietatea, frica, stresul, furia și cu tot ce ne face să ne simtim inconfortabil. 

În șah, pot fi situații în care o anumită culoare câștigă împotriva celeilalte, și dintr-odată jocul se poate schimba. Același lucru se poate întâmpla și cu noi atunci când luptăm cu gândurile și emoțiile noastre.

Și în mintea noastră pot fi date lupte între gândurile sănătoase și cele nesănătoase, între emoțiile pe care le experiențiezi, la fel ca pe tabla de șah. 

Iar costul este destul de ridicat. Pierdem resurse, timp, energie în încercarea de a le distruge și de a fugi de „piesele de șah” nesănătoase. 

Lupta aceasta ne stoarce de vitalitate, creativitate și plăcerea de a trăi aici și acum. Lupta se vede în comportamentul nostru, parcă suntem incapabili de a ne opri și a lua o pauză. 

Dar în tot acest joc de șah, tu poți alege să fii … tabla de șah. Poți alege să stai nemișcată și să te uiți la bătălia care se dă între cele două tabere. Doar uită-te! La fel cum se uită și tabla de șah la piesele care-și fac jocul.

Chiar dacă lupta dintre piesele de șah este una dificilă, sau lungă, sau complicată, tabla de șah rămâne neschimbată și pregătită să observe următoarea luptă.

Și tu poți observa cum gândurile și emoțiile tale vin și pleacă. Dar tu rămâi aceeași persoană. Tu, copile, ești mult mai mult decât gândurile și emoțiile tale.”

Drag părinte, te invit să-ți observi gândurile și emoțiile cu deschidere, curiozitate și acceptare … aici și acum.

Și apoi, ori de câte ori se ivește vreo ocazie, oferă-i copilului tău oportunitatea de a exersa observarea gândurilor și a emoțiilor într-o manieră plină de acceptare. 

BIBLIOGRAFIE:

1. Godbee, M., & Kangas, M. (2020). The Relationship Between Flexible Perspective Taking and Emotional Well-Being: A Systematic Review of the “Self-as-Context” Component of Acceptance and Commitment Therapy. Behavior Therapy, 51(6), 917–932. https://doi.org/10.1016/j.beth.2019.12.010 
2. Harris, E., & Samuel, V. (2020). Acceptance and Commitment Therapy: A Systematic Literature Review of Prevention and Intervention Programs for Mental Health Difficulties in Children and Young People. Journal of Cognitive Psychotherapy, 34(4), 280–305. https://doi.org/10.1891/jcpsy-d-20-00001 
3. Stott, R., Mansell, W., Salkovskis, P., Lavander, A., Cartwright-Hatton, S. (2010) Oxford Guide to Metaphors in CBT. Oxford University Press.
4. Turrell, S.L., Bell, M. (2016). ACT for Adolescents. Treating teens and Adolescents in Individual and Group Therapy. Context Press. An imprint of New Harbinger Publications, Inc.: Oackland, CA.
5. Wild, K. J., Macavei, B., & Podea, D. M. (2016). Acceptance in Cognitive Behavioral Psychotherapies: Different or the Same? Journal of Rational-Emotive & Cognitive-Behavior Therapy, 35(2), 187–206. https://doi.org/10.1007/s10942-016-0250-2