4 activități prin care antrenăm controlul inhibitor la preșcolari

Una dintre abilitățile pe care mi le-am propus să le dezvolt fetițelor mele este să reușească să dea sunetul reacțiilor impulsive la minim și apoi să aleagă strategia de auto-reglare comportamentală potrivită situației în care se găsesc.

Și acest lucru pentru că atunci când un copil are în minte un obiectiv pe care-l urmărește, pentru a-și inhiba comportamentul impulsiv, are nevoie să-i fi fost dezvoltat și antrenat controlul inhibitor.

3-6 ani este vârsta propice pentru antrenamentul controlului inhibitor, care-și atinge maturitatea abia în adolescență.

Până pe la 4 ani, concomitent cu dezvoltarea limbajului și o reprezentare mentală mai bună a abstractului, copilul încep încet-încet să se descurce la fel de fel de sarcini care implică controlul inhibitor.

Bunăoară, în studiile de specialitate, un prototip pentru instrumentele ce măsoară controlul inhibitor este sarcina Go/NoGo.

Sarcina, prezentată de cele mai multe ori în format digital, presupune apariția alternativă a doi stimuli (spre exemplu, măr și căpșună), în cazul stimulului Go (mărul), copilul trebuie să apese tasta SPACE, iar în cazul celui NoGo (căpșuna), trebuie să-și controleze impulsul de a apăsa tasta. Stimulii se desfășoară pe ecran într-o manieră aleatorie, iar proporția dintre stimulii Go/NoGo este de 75/25.

Dacă ne-am uita la rezultatele copiilor la acest gen de sarcină, am putea observa că cea mai intensă schimbare se produce între 3-3,75 ani.

Dacă la 3 ani, copilul răspunde foarte repede unei sarcini de genul Go/NoGo, dar arată o săracă discriminare între cele două clase de stimuli, la 3,75 ani se pot observa îmbunătățiri în acuratețea cu care răspunde, cuplată cu un timp de răspuns mai lent, ceea ce sugerează faptul că a devenit mult mai strategic în a-și controla impulsul (Wiebe et al., 2012).

După vârsta de 3,75 ani se pot observa îmbunătățiri progresive atât în viteza cu care răspunde cât și în acuratețea răspunsurilor oferite.

Merită să educăm controlul inhibitor în cazul preșcolarilor!

Uite de ce …

O metananaliză realizată de Schoemaker et al. (2013) relevă o relație mai puternică între funcțiile executive (memoria de lucru, flexibilitatea cognitivă, controlul inhibitor) și problemele de comportament pentru grupa de vârstă 4,5-6 ani, comparativ cu cea de 3-4,5 ani.

Aceeași metaanaliză menționează faptul că programele de training pentru funcțiile executive sunt eficiente mai ales în cazul copiilor care au avut rezultate slabe la măsurătorile elementelor executive, dar care au beneficiat de astfel de programe.

Training-ul acestor abilități de timpuriu poate reduce semnificativ fel de fel de goluri ce-și pot face apariția mai târziu.

O altă metaanaliză recentă realizată de Scionti et al. (2020) a analizat 32 de studii în care preșcolarii, cu vârste cuprinse între 3-6 ani, au urmat fel de fel de training-uri cognitive ce ținteau îmbunătățirea funcțiilor executive (memoria de lucru, controlul inhibitor ș.a), din metaanaliză fiind excluse studiile ce se concentrau pe activitățile motorii, mindfulness.  Iar rezultatul a indicat faptul că training-ul congnitiv este benefic pentru îmbunătățirea funcțiilor executive.

Da! Controlul inhibitor poate fi îmbunătățit printr-un antrenament compus din activități cu o complexitate adecvată vârstei copilului.

Iar în cele ce urmează, vă propun patru activități inspirate din cercetările ce aveau drept țintă studiul eficienței diferitelor tipuri de antrenament asupra controlului inhibitor.

În cazul nostru, desfășurarea activităților a fost presărată cu multe zâmbete și voie bună, dar și frustrare, mai ales în cazul fetiței de 4 ani, atunci când trebuia să-și inhibe comportamentul.

Activitatea 1: „Tigrul spune … ” activitate de mișcare pentru controlul inhibitor

Am adaptat activitatea după jocul „Wesley says …”, joc ce face parte dintr-un antrenament pentru controlul inhibitor.

Programul original de antrenament a durat 7 zile a câte 20 minute/zi. Față de grupul de control în care copiii se jucau fel de fel de jocuri de mișcare, în cazul copiilor care au urmat training-ul s-au observat îmbunătățiri în ceea ce privește atenția și o reducere a impulsivității, iar din acestea împreună a rezultat un control inhibitor mai bun (Zhao et al., 2015).

Într-o primă fază a jocului, le-am rugat pe fetițe să facă câteva mișcări amuzante, cum ar fi atingerea nasului, aplaudatul cu mânuțele, săritura într-un picior ș.a.

În cea de-a doua fază a jocului le-am spus: „Acum, vă voi spune diferite acțiuni pe care va trebui să le transformați în comportamente, însă acțiunile vor fi realizate doar dacă veți auzi înainte „Tigrul spune …”, dacă nu, atunci stați nemișcate.”

Jocul a constat din 30 de încercări: 15 dintre ele începeau cu „Tigrul spune …” (condiție în care copilul trebuia să realizeze acțiunea) și celelalte 15 erau formulate fără sintagma „Tigrul spune …” (condiție în care copilul trebuia să stea nemișcat).

La o secundă după ce copilul realiza comportamentul, formulam următoarea comadă verbală (e de preferat să aveți scrise acțiunile pe o foaie de hârtie). Dacă copilul stătea nemișcat, chiar dacă auzea  „Tigrul spune …” , așteptam 3 secunde până la a formula următoare cerință.

O altă variantă a acestei activități este Sarcina Monkey/Tiger (noi am adaptat-o și pe aceasta folosind două păpuși de mână, un leu și un tigru) în care copilul trebuie să răspundă cerinței unei păpuși care vorbește calm și plăcut (leul, spre exemplu) și să ignore ce spune cealaltă păpușă de mână, care are un ton mai puțin plăcut (Vendetti et al., 2015).

Activitatea 2: Leul și coșul cu alimente – activitate „gustoasă” pentru controlul inhibitor

Această activitate este inspirată, de asemenea, dintr-un training pentru dezvoltarea controlului inhibitor, training ce a durat 6 zile a câte 10 minute pe zi și s-a dovedit a fi eficient în îmbunătățirea abilității de a inhiba comportamentul (Jiang et al., 2016).

Pentru această activitate am pus într-un bol trei feluri de alimente (ciocolată, mere și roșii), cam câte 150-170 de grame din fiecare. Iar în fața copilului am așezat 3 farfurioare goale. Pentru a-i aminti unde să pună fiecare aliment, am așezat în dreptul fiecărei farfurii niște alimente-jucării (măr, roșie, ciocolată).

După ce am aranjat coșul și cele trei farfurii în fața copilului, i-am eplicat fetiței de 4 ani regulile jocului: „Uite cum ne vom juca. Aici ai un coș cu trei feluri de alimente, iar în față trei farfurii. În momentul în care vei auzi „Leul spune …” să faci ce spune el, iar dacă vei auzi o comadă care nu începe cu „Leul spune …”, să stai nemișcată. Ok?”

Blocul de încercări a fost alcătuit din:

• 10 încercări de tipul: „Ia alimentul A (mărul) și pune-l pe farfurie” (condiție în care copilul trebuie să stea nemișcat);
• 10 încercări de tipul: „Leul spune … ia alimentul B (roșia) și pune-l pe farfurie” (condiție în care copilul trebuie să aleagă alimentul B și să-l pună în farfuria corespunzătoare);
• Iar pentru alimentul C (ciocolata) avem 5 încercări de tipul: „Leul spune … ia alimentul C (ciocolata) și pune-l pe farfurie” (condiție în care copilul trebuie să aleagă alimentul C și să-l pună în farfuria corespunzătoare) și 5 încercări de tipul: „Ia alimentul C și pune-l pe farfurie” (condiție în care copilul trebuie să stea nemișcat).

Și … am jonglat cu aceste încercări până nu am mai avut alimente în bol.

Activitatea 3: Sarcina Stroop numită „Zi/Noapte” – activitate cognitivă pentru controlul inhibitor

Pentru această activitate am avut nevoie de 21 de cartonașe de 7,5 x 12,5 cm (11 cartonașe cu un soare desenat, pe un fundal alb și 10 cu o luna și câteva stele pe un fundal albastru închis) (Vendetti et al., 2015).

Aranjăm cartonașele într-o grămadă respectând ordinea: BABAABBABAABABABAABAB, unde A este un cartonaș cu soare, iar B – cartonașul cu luna și stelele.

Apoi îi spunem copilului: „Uite cum ne vom juca, avem aici mai multe cartonașe pe care e desenată o lună și niște stele care înseamnă noapte, și altele pe care e desenat un soare care înseamnă – zi. Noi însă ne vom juca într-o manieră puțin mai caraghioasă, atunci când îți voi arăta un cartonaș cu soarele, tu să spui „noapte”, iar când îți voi arăta unul cu luna și stelele, să spui „zi”, ai înțeles?”

Jocul a început! Am ținut fiecare cartonaș în fața copilului cam 1 secundă, iar după ce am primit răspunsul am pus cartonașul cu fața în jos pe masă.

Activitatea 4: Urmărirea unui cerc cu degețelul

Această activitate ușor de realizat este inspirată dintr-o probă care evaluează abilitatea de a controla un răspuns motor (Bachorowski & Newman, 1985 în Gandolfi et al., 2014).

Am avut nevoie de o foaie de hârtie, un creion, un cerc sau un insert geometric Montessori.

Desenăm un cerc pe o foaie sub formă de pătrat, iar pe cerc desenăm o mică săgeată care va indica punctul de început și direcția în care degețelul va trebui să traseze cercul.

Într-o primă fază i-am spus fetiței: „Trasează cercul cu degețelul”.

Apoi am verbalizat o altă cerință menită să-i inhibe comportamentul: „Acum trasează cercul din nou, dar de această dată cât de încet poți tu”.

Spor la joaca de-a … controlul inhibitor!

BIBLIOGRAFIE:

1. Gandolfi, E., Viterbori, P., Traverso, L., & Usai, M. C. (2014). Inhibitory processes in toddlers: a latent-variable approach. Frontiers in psychology, 5, 381. https://doi.org/10.3389/fpsyg.2014.00381
2. Jiang, Q., He, D., Guan, W., & He, X. (2016). “Happy goat says”: The effect of a food selection inhibitory control training game of children’s response inhibition on eating behavior. Appetite, 107, 86-92. https://doi.org/10.1016/j.appet.2016.07.030
3. Scionti, N., Cavallero, M., Zogmaister, C., & Marzocchi, G. M. (2020). Is cognitive training effective for improving executive functions in preschoolers? A systematic review and meta-analysis. Frontiers in psychology, 10, 2812. https://doi.org/10.3389/fpsyg.2019.02812
4. Schoemaker, K., Mulder, H., Deković, M., & Matthys, W. (2013). Executive functions in preschool children with externalizing behavior problems: A meta-analysis. Journal of abnormal child psychology, 41(3), 457-471. https://doi.org/10.1007/s10802-012-9684-x
5. Vendetti, C., Kamawar, D., Podjarny, G., & Astle, A. (2015). Measuring preschoolers’ inhibitory control using the black/white stroop. Infant and Child Development, 24(6), 587-605. https://doi.org/10.1002/icd.1902
6. Wiebe, S. A., Sheffield, T. D., & Espy, K. A. (2012). Separating the fish from the sharks: A longitudinal study of preschool response inhibition. Child development, 83(4), 1245-1261. https://doi.org/10.1111/j.1467-8624.2012.01765.x
7. Zhao, X., Chen, L., Fu, L., & Maes, J. H. (2015). “Wesley says”: a children’s response inhibition playground training game yields preliminary evidence of transfer effects. Frontiers in psychology, 6, 207.https://doi.org/10.3389/fpsyg.2015.00207