Cum poți citi mai eficient cărțile pentru copii dacă vrei să formezi un om care înțelege perspectiva celuilalt

Copilul începe destul de devreme să înțeleagă stările psihologice interne (gânduri, emoții, percepții) ale celuilalt, iar această abilitate se naște din paleta de interacțiuni pe care i-o propune părintele. 

Cărțile pentru copii acompaniate sau nu de text sunt o resursă eficientă și de mare ajutor pentru noi, părinții, în a crea o ambianță plină de oportunități pentru copii. 

Cărțile pentru copii propun istorioare cu fel de fel de personaje și îi ajută să descopere un amalgam de dorințe, gânduri, emoții care dau o formă comportamentelor protagoniștilor din povești. 

Cărțile pentru copii prezintă fel de fel de animale personificate sau ființe umane, iar prin acțiunea și interacțiunea lor copilul poate învăța ușor despre mintea celuilalt. 

Cum este mai eficient să citim cărțile pentru copii dacă vrem să le educăm teoria minții?

Cititul interactiv al cărților împreună cu copilul aduc un plus dezvoltării lui cognitive și lingvistice, mai mult decât atât acesta se va descurca, ulterior, mai bine la sarcinile de falsă credință, prin urmare tocmai acest tip de interacțiune ar duce la dezvoltarea teoriei minții (Adrián et al., 2005). 

De asemenea, o mamă în timp ce povestește imaginile din cărțile pentru copii, folosește mai mulți termeni ce reflectă stări mentale, iar acest lucru contribuie la dezvoltarea teoriei minții copilului, de altfel frecvența și varietatea termenilor ce reflectă stările mentale corelează pozitiv cu performanța copiilor la testele de falsă credință. 

Iar dintre termenii ce descriu stări mentale, verbele „cognitive” se pare că au o legătură mai mare cu performanța la sarcinile de falsă credință, cu alte cuvinte, interacțiunile cu ai noștri copii, bogate în verbe ce descriu stări cognitive și perspective diferite pot să îmbunătățească înțelegerea falselor credințe.

Folosirea timpurie de către mamă a verbelor „cognitive” corelează pozitiv cu înțelegerea ulterioară a stărilor mentale chiar și în cazul toddler-ilor (15-25 de luni). Mai ales la această vârstă, informațiile referitoare la stările mentale devin foarte importante și acest lucru pentru că ele îl ajută să înțeleagă mai bine gândurile, emoțiile, percepțiile celuilalt și să se angajeze mai ușor în conversații (Adrián et al., 2007). 

Până la 3 ani, copilul înțelege și vorbește despre oameni în termeni de emoții, dorințe înainte de a le înțelege în relație cu stările cognitive (gânduri, credințe), însă, după această vârstă copilul poate prelua perspectiva afectivă a celuilalt, o capacitate interconectată cu abilitățile ulterioare care-i permit copilului să recunoască și să atribuie celuilalt stări mentale și psihologice precum gânduri sau credințe (Martucci, 2014).

Copilul învață despre gândurile sau credințele celuilalt din discuțiile cu mama despre dorințele și emoțiile celuilalt, conversațiile cu mama având un rol cauzal în facilitarea dezvoltării teoriei minții (Ruffman et al., 2002).

De altfel, pentru ca un copil să treacă cu succes peste o sarcină de falsă credință, e nevoie ca el să înțeleagă faptul că percepția omului asupra realității este cea care-i ghidează comportamentul și nu realitatea însăși. 

Un alt aspect important a fost pus în evidență de un studiu realizat de Ziv et al. (2013), studiu care a comparat discursul referitor la stările mentale al mamelor atunci când acestea citeau o poveste și atunci când o povesteau. 

Iar rezultatele au arătat faptul că atunci când mamele aveau la îndemână o carte cu puține cuvinte, alegeau un discurs mai lung și mai bogat în cuvinte ce exprimau stări mentale, decât atunci când aveau în față o carte cu mult scris. 

Mămicile au o flexibilitate mult mai mare atunci când povestesc decât atunci când citesc. Povestitul este o activitate plăcută, în care pot da frâu liber imaginației, pot omite detalii din povestea originală și elabora altele. 

Vocabularul mamei atunci când povestește o carte cu puțin scris conține mult mai mulți termeni referitori la aspectele cognitive decât la emoții, dorințe sau intenții. Iar atunci când poveștile prezintă o distincție clară între falsa credință și realitate, discursul asupra stărilor mentale devine mult mai bogat și poate include clarificări ale realității ce contrastează cu falsa credință a personajului. În consecință, acest aspect promovează dezvoltarea teoriei minții la copii. 

Desigur, lectura cărților pentru copii le dezvoltă vocabularul, îi familiarizează cu structura unei cărți, cu toate acestea, însă, povestitul încurajează într-o manieră mai ușoară o conversație bogată pe diferite teme de natură socio-emoțională. De aceea, e de preferat ca un părinte să alterneze sau să integreze în rutina de lectură zilnică cu ai lui copii cititul cărților cu povestitul unora fără prea multe cuvinte. 

În ceea ce privește modul în care utilizează limbajul ce exprimă stări interne, există diferențe între mame și tați, iar acestea au implicații importante asupra înțelegerii sociale a copiilor (LaBounty et al, 2008).  

Prin conversațiile presărate cu mulți termeni referitori la emoții, precum și cu explicații cauzale ale acestora, mama încurajează preluarea perspectivei afective a celuilalt, altfel spus încurajează înțelegerea expresiilor emoționale, a antecendentelor și consecințelor acestora.

Pe de altă parte, tata are un rol important în dezvoltarea teoriei minții, mai ales pentru faptul că discursul lui e deseori presărat cu termeni ce surprind emoțiile negative, dar și dorințele personajelor.

Conversațiile despre emoțiile negative sunt importante și acest lucru pentru că deseori sunt acompaniate de explicații ale relației dintre emoții și diferite stări mentale (gânduri).

Mai mult decât atât, cuvintele ce se referă la dorințe și emoții sunt mai ușor de înțeles de către un copil și acest lucru pentru că ele se referă la obiecte și situații concrete, reale, nu la niște  reprezentări din mintea cuiva asupra lumii. 

E posibil ca explicațiile pe care un tată le face asupra stărilor mentale ce au o bază în viața reală să le ofere copiilor oportunitatea de a gândi despre lume, mai întâi, în termeni ce reflectă lucruri pe care le pot vedea, și abia apoi, de a gândi despre stările mentale abstracte (gândurile, credințele).

Sugestii pentru o lectură interactivă cu copilul 

E de preferat să alegem cărți cu maxim 4-5 imagini și un suport minim de text (în cărțile pentru copii, personajele sunt construite dintr-un amalgam de obiective, gânduri, emoții ce le ghidează comportamentul, iar acestea încurajează conversațiile interactive dintre mamă și copil).

Atunci când povestim imaginile din carte, putem folosi fel de fel de termeni ce reflectă diverse stări mentale:

a) termeni cognitivi, cu rol important în înțelegerea falselor credințe : „a se gândi”, „a cunoaște”, „a ști”, „a-și aminti”, „a crede”, „a înțelege”, „a recunoaște”, „a-și imagina”, „a presupune”, „a uita”, „a explica”, „a clarifica”, „a se aștepta”;

b) termeni pentru stările emoționale: „fericit”, „trist”, „furios”, „bucuros”, „fricos”, „ a simți” ș.a.

c) termeni pentru dorințe: „a vrea”, „a spera”, „a dori”, „a iubi”, „a visa”, „a prefera”; 

d) termeni pentru percepții: „ a vedea”, „a se uita”, „a privi”;

Atunci când povestim, îi explicăm copilului comportamentele personajelor, verificăm dacă înțelege și așteptăm o exprimare proprie a copilului cu privire la ce se întâmplă în poveste.

Atunci când concentrăm atenția copilului asupra gândurilor și comportamentelor pe care le au personajele, îi oferim cunoștințe cu suport empiric despre stările mentale ale celuilalt, altfel spus îi oferim o anumită perspectivă de a vedea realitatea.

Putem ajuta copilul să se implice în conversație întrebându-l: „Cum se simte personajul?”, „De ce crezi că simte așa? ” .

Îi vom permite copilului să pună întrebări, să comenteze spontan, pentru că întrebările sau comentariile lui pot deveni sursă de inspirație pentru conversațiile ulterioare despre stările mentale ale personajelor. 

Nu în ultimul rând, atunci când povestim sau citim cărțile pentru copii, putem aborda stări cognitive și emoții mai complexe. 

În încheiere, te îndemn, drag părinte, să construiești o rutină de lectură zilnică și … citește-i sau povestește-i copilului tău istorioare despre cum gândește, simte sau vede celălalt lumea.

BIBLIOGRAFIE:

1. Adrián, J. E., Clemente, R. A., Villanueva, L., Rieffe, C. (2005). Parent–child picture-book reading, mothers’ mental state language and children’s theory of mind. Journal of Child Language, 32(3), 673-686. https://doi.org/10.1017/s0305000905006963 
2. Adrián, J. E., Clemente, R. A., & Villanueva, L. (2007). Mothers` Use of Cognitive State Verbs in Picture-Book Reading and the Development of Children`s Understanding of Mind: A Longitudinal Study. Child Development, 78(4), 1052–1067. https://doi.org/10.1111/j.1467-8624.2007.01052.x 
3. LaBounty, J., Wellman, H.M., Olson, S. (2008). Mothers’ and Fathers’ Use of Internal State Talk with their Young Children. Social Development, 17(4), 757-775. https://doi.org/10.1111/j.1467-9507.2007.00450.x
4. Martucci, K. (2014). Shared storybook reading in the preschool setting and considerations for young children’s theory of mind development. Journal of Early Childhood Research, 14(1), 55–68. https://doi.org/10.1177/1476718×14523750 
5. Ruffman, T., Slade, L., Crowe, E. (2002). The Relation between Children’s and Mothers` Mental State Language and Theory-of-Mind Understanding. Child Development, 73(3), 734-751. https://doi.org/10.1111/1467-8624.00435 
6. Ziv, M., Smadja, M.-L., & Aram, D. (2013). Mothers’ mental-state discourse with preschoolers during storybook reading and wordless storybook telling. Early Childhood Research Quarterly, 28(1), 177–186. https://doi.org/10.1016/j.ecresq.2012.05.005