Cum învățăm copilul să înțeleagă perspectiva celuilalt în 6 pași

Copilul învață despre perspectiva celuilalt într-o manieră graduală.

De pe la 3 ani, încet-încet copilul începe să înțeleagă faptul că există diferențe între propriul conținut mental și cel al altor oameni, începe să înțeleagă faptul că oamenii se deosebesc prin modul în care văd lucrurile, prin gândurile și dorințele lor ș.a.

Cu toate acestea, înțelegerea acurată a conținuturilor mentale este împiedicată de realitate.

Altfel spus, un copil de 3 ani are probleme în a înțelege ce sunt gândurile care nu reflectă realitatea (falsele credințe).

La 4 ani, copilul începe să înțeleagă diferența dintre realitate și aparențe, mai mult decât atât, își dă seama că percepția sau perspectiva celuilalt nu întotdeauna este aceeași cu realitatea și astfel ajunge să înțeleagă falsele credințe (Kerr & Durkin, 2004).

Între 3-6 ani se pot observa progrese rapide în ceea ce privește înțelegerea sarcinilor de falsă-credință, care cumva conduc copilul spre dobândirea teoriei minții.

Astfel copilul începe să înțeleagă că oamenii au dorințe diferite, că pot să gândească diferit asupra unei situații anume, că un om poate să trăiască o emoție, dar să prezinte celorlalți o emoție diferită.

Pe lângă faptul că învață despre perspectiva celuilalt, despre gândurile, dorințele, emoțiile proprii, dar și ale celorlalți, copilul începe să înțeleagă cum aceste stări mentale creionează comportamentul intențional.

Mi-am propus să le ajut pe fetițele mele să înțeleagă mai ușor perspectiva celuilalt și am cotrobăit literatura de specialitate pentru a-mi clarifica, în primul rând, cum înțelege un copil gândurile.

Am găsit o modalitate simplă de a le prezenta gândurile și anume sub forma unor … norișori, aceștia oferind o alternativă pentru reprezentările mentale ale unei persoane.

Norișorii descriu gândurile într-o manieră tangibilă și îmi vor fi de mare folos în momentul în care vom începe călătoria printre gândurile raționale.

Într-adevăr, gândurile-norișori uneori îi pot duce pe tărâmul confuziei pe copiii mici, din moment ce gândurile sunt imateriale, invizibile și chiar un copil de 3 sau 4 ani știe acest lucru.

Însă, pe de altă parte, norișorii descriu foarte bine gândurile ca fiind niște reprezentări mentale, niște imagini (desenele din norișori corespund obiectelor din realitate).

Wellman et al. (1996) a arătat că un copil de 3 ani poate înțelege și accepta faptul că norișorii descriu ce gândește un personaj, mai mult decât atât, poate să priceapă diferența dintre a face și a gândi.

Mai jos, vă propun o activitate, descoperită într-un studiu realizat de Wellman et al. (2002), pentru a-l ajuta pe copil să înțeleagă mai ușor ce sunt gândurile, dar și să învețe despre perspectiva celuilalt.

Activitate în 6 pași pentru a înțelege gândurile și perspectiva celuilalt

Pentru desfășurarea acestei activități vom avea nevoie de următoarele materiale:

Două fetițe desenate pe carton și apoi decupate, Sally și Anne;
Obiecte desenate pe carton, decupate (o minge, o cizmă, un ursuleț de pluș, un măr, o pălărie, un tort, o găleată și o ceașcă de ceai);
Un coș și o cutie, desenate și decupate în așa fel încât să putem pune obiecte în ele (știți acele cărți cu … lift-the-flap?)
Gânduri-norișori cu obiectele, desenați pe carton și decupați;
Gânduri-norișori cu un coș în care e pus un obiect, desenați pe carton și decupați;
O „scenă” cu o ușă care se deschide, astfel încât Sally să nu vadă ce se întâmplă în cameră, atunci când e de partea cealaltă a ușii;

PASUL 1 (introducem gândurile-norișori)

Materiale: Sally; 8 obiecte, decupate din carton; câte un gând-norișor pentru fiecare obiect;

Faza de demonstrație:

Spunem copilului că oamenii, atunci când se uită la lucrurile din mediul ambiant, pot avea în minte ceva asemănător unor norișori … gânduri.

Apoi continuăm: „ Ea este Sally. Sally VEDE o minge, prin urmare Sally are în mintea ei un gând-norișor cu o minge. Acest lucru înseamnă că Sally SE GÂNDEȘTE la o minge.”

Și … asociem obiectul cu gândul-norișor corespunzător. Putem repeta de vreo 3 ori această fază, cu obiecte diferite, pentru a ne asigura că a înțeles copilul cele explicate.

Întrebări și feedback:

În această fază copilul va trebui să repete cele învățate în faza anterioară cu celelalte 5 obiecte.

Întrebăm copilul: „La ce se uită Sally? Care este gândul-norișor al lui Sally?”

Când copilul arată gândul-norișor corect, îl întrebăm: „La ce SE GÂNDEȘTE Sally?”

În momentul în care copilul a oferit 3 răspunsuri corecte consecutiv, se poate trece la pasul 2, dacă nu, atunci nu vă grăbiți, mai treceți o dată prin faza de demonstrație și abia apoi mai încercați cu întrebările și feedback-ul.

PASUL 2 (gândurile despre obiectele care nu sunt în câmpul nostru vizual, dar care rămân așa cum sunt)

Materiale: Sally; 8 obiecte decupate din carton; câte un gând-norișor pentru fiecare obiect; o scenă cu o ușă;

Faza de demonstrație:

Îi explicăm copilului că oamenii pot să SE GÂNDEASCĂ la un obiect ce nu este în câmpul lor vizual.

Ca și la pasul 1, Sally se uită la 3 obiecte și alegem gândul-norișor corespunzător. Întrebăm copilul: „La ce se uită Sally?” și apoi „Care este gândul-norișor al lui Sally?”

Apoi Sally cu al ei gând-norișor merge în altă cameră, în spatele ușii.

Îi spunem copilului: „Uite, Sally a plecat din cameră. Și gândul-norișor a plecat cu ea. Sally nu poate vedea ce este în cealaltă cameră, dar poate SĂ SE GÂNDEASCĂ la obiectul văzut în cameră cu al ei gând-norișor.”

Întrebări și feedback:

Vom oferi, pe rând, celelalte 5 obiecte.

Întrebăm copilul: „Poate Sally să vadă obiectul?” (răspuns corect: nu), „La ce SE GÂNDEȘTE Sally?” (răspuns corect: obiectul x reprezentat pe gândul-norișor), „Ce CREDE Sally că este de cealaltă parte a ușii?” (răspuns corect: obiectul x).

Se va trece la pasul 3 doar în momentul în care copilul a oferit răspunsuri corecte pentru 3/5 obiecte consecutiv.

PASUL 3 (gânduri despre obiectele care nu sunt în câmpul nostru vizual, dar care sunt înlocuite)

Materiale: Sally, 8 obiecte, decupate din carton; câte un gând-norișor pentru fiecare obiect; o „scenă” cu o ușă;

Faza de demonstrație:

Introducem ideea că gândurile oamenilor despre lume/ obiecte depind de ce au VĂZUT, iar dacă lumea se schimbă/ obiectele sunt înlocuite cu altele, dar omul nu vede schimbarea, gândurile lui vor rămâne aceleași.

Ca și în pasul 2, când Sally iese din cameră, întrebăm copilul: „Ce crede Sally că este de cealaltă parte a ușii?”, „Are dreptate?”, „Dar oare ea într-adevăr știe ce este de cealaltă parte a ușii?”

Apoi, schimbăm obiectul x din cameră și spunem copilului: „Dacă luăm obiectul x și-l înlocuim cu y, Sally nu poate vedea ce am făcut. Gândul-norișor al ei tot are desenat obiectul x. Când Sally se întoarce în cameră, ea își va da seama ca gândul-norișor al ei este greșit. Prin urmare, își va schimba gândul-norișor.”

Întrebări și feedback:

Ne jucăm cu celelalte 5 obiecte și când iese Sally din cameră, schimbăm obiectul.

Întrebăm copilul: „Ce crede Sally că este de cealaltă parte a ușii?” (răspunsul corect: obiectul x), „ Îl poate vedea Sally?” (răspuns corect: nu), „Dar oare are ea dreptate? Dacă se întoarce în cameră, ea va vedea obiectul x?” (răspuns corect: nu, nu are dreptate, Sally va vedea obiectul y).

PASUL 4 (preziceri ale locației unor obiecte ascunse, care nu sunt mutate)

Materiale: Sally, 8 obiecte, decupate din carton; un coș și o cutie, decupate din carton; câte un gând-norișor pentru fiecare obiect aflat în coș; o „scenă” cu o ușă;

Faza de demonstrație:

Vom ilustra copilului ideea cum putem să ne folosim gândurile pentru a prezice locul în care se va afla obiectul în viitor.

În cameră apar o cutie și un coș în care vom putea pune obiectele.

Spunem copilului că gândului-norișor i se poate alătura un comportament: „Oamenii își pot folosi gândurile-norișori atunci când vor să găsească ceva. Uite, Sally pune mingea în coș. Astfel că în mintea ei are un gând-norișor cu un coș ce conține o minge.”

Sally iese din cameră cu gândul-norișor în minte. Sally nu poate vedea unde este mingea ei, însă se poate gândi la ea … cu al ei norișor. Astfel că atunci când se întoarce în cameră, Sally știe unde să caute mingea.

Întrebări și feedback:

Ne jucăm cu celelalte 5 obiecte, ca în faza de demonstrație și întrebăm copilul: „Unde crede Sally că este obiectul?” (răspuns corect: în coș), „Unde se va uita Sally după obiect?” (răspuns corect: în coș).

PASUL 5 (falsa-credință – preziceri ale locației unor obiecte, care sunt mutate)

Materiale: Sally și Anne; 8 obiecte, decupate din carton; un coș și o cutie, decupate din carton; câte un gând-norișor pentru fiecare obiect aflat în coș; o „scenă” cu o ușă;

Faza de demonstrație:

Introducem ideea că dacă o persoană nu vede locul în care este ascuns un obiect, ea va crede că este în aceeași locație în care l-a văzut ultima dată, prin urmare nu va oferi un răspuns corect (se numește falsă-credință).

Sally pune obiectul x în coș, copilul alege norișorul corespunzător (norișorul-gând cu un coș în care se află obiectul x). Apoi Sally părăsește camera.

În scenă apare Anne care mută obiectul x din coș în cutie.

Întrebăm copilul: „Poate Sally să vadă unde e jucăria?” (răspuns corect: nu), „Unde crede Sally că este ascuns obiectul?” (răspuns corect: în coș), „Unde era obiectul ascuns înainte de a veni Anne în cameră?” (răspuns corect: în coș), „Oare Sally a văzut ce a făcut Anne?” (răspuns corect: nu).

Apoi adăugăm: „ În concluzie, norișorul lui Sally rămâne neschimbat. Dar în realitate obiectul este în cutie. Când va reveni în cameră, Sally se va uita după obiectul x acolo unde ea l-a ascuns, adică în coș. Doar că obiectul x nu va fi acolo, el este în cutie. Ha, ha, ha! Ce glumă bună a făcut Anne, nu-i așa?”

Întrebări și feedback:

Prezentăm copilului 5 situații similare și-l întrebăm: „Unde este obiectul x?”, „Unde crede Sally că este obiectul x?”, „Unde se va uita Sally după obiectul x când va reveni în cameră?”

PASUL 6 (discuție între Sally și Anne, doar că nu-și mai fac apariția gîndurile-norișori)

Materiale: Sally și Anne;

Spunem copilului că ne vom juca din nou cu Sally și Anne, dar de această dată fără gândurile-norișori, deoarece gândurile sunt în capul nostru și nu le putem vedea.

După ce am terminat povestea, întrebăm copilul: „Unde este obiectul x?”, Unde crede Sally că este x?”, „Unde se va uita Sally după obiectul x?”

Joacă-te cu copilul tău și ajută-l să înțeleagă faptul că oamenii gândesc diferit, oferă interpretări diferite asupra aceleași realități, iar aceste lucruri determină modul lor de a trăi emoțiile de zi cu zi.

BIBLIOGRAFIE:

Kerr, S., & Durkin, K. (2004). Understanding of Thought Bubbles as Mental Representations in Children with Autism: Implications for Theory of Mind. Journal of Autism and Developmental Disorders, 34(6), 637–648. https://doi.org/10.1007/s10803-004-5285-z
Wellman,H.M., Hollander, M., Schult, C.A. (1996). Young Children’s Understanding of Thought Bubbles and of Thoughts. Child Development, 67(3), 768-788. https://doi.org/10.2307/1131860
Wellman, H. M., Baron-Cohen, S., Caswell, R., Gomez, J. C., Swettenham, J., Toye, E., & Lagattuta, K. (2002). Thought-Bubbles Help Children with Autism Acquire an Alternative to a Theory of Mind. Autism, 6(4), 343–363. https://doi.org/10.1177/1362361302006004003